Best dad in the world..or not

Intotdeauna se spune despre tati ca nu sunt foarte atenti cu progeniturile lor. Fotograful Dave Engledow a vrut sa ne arate ca tatii au mereu cele mai bune intentii...sau ma rog. Trebuie sa recunoasteti ca fetita sa va fi foarte recunoscatoare ca va avea sa arate alte poze decat cele obisnuite.

Threesome de interes national

Zilele trecute m-am gandit sa fac un mic experiment. Sa intru pe net si sa caut in tara in care s-au inventat tabloidele, Marea Britanie, cateva exemplare ale acesti gen jurnalistic ca mai apoi sa le compar cu cele autohtone.

Sincer ma asteptam la altceva. Ziarele britanice sunt cunoscute pentru agresivitatea lor atunci cand vine vorba de un subiect. Poze, video, investigatii amanuntite si totul in reportaje de 4-6 pagini. Ei bine ziarele romanesti si-au intrecut rudele insulare. Nu prin calitate ci prin imbecilitate.

Daca jurnalistii britanicii mai au si un cod deontologic la care adera si cateva legi ce ii impiedica sa scrie orice prostie in tara noastra acest lucru este oarecum optional.

Va dau cateva exemple de titluri ce apar in principalele tabloide: Bianca, disperată să-l facă gelos pe Cristea , Tania Budi a acceptat sa facem sex in trei, Prigoana si-a lovit copilul, Printesa Caradja in rol de calugarita sexi. 

Acestea sunt doar cateva, dar tragedia vine din faptul ca acelasi lucru il vedem si la televizor. Si se cheama oameni ce nu au nicio legatura cu subiectul si incep sa-si dea cu parerea: Ce parere aveti..a fost sau nu Tania Budi intr-un threesome? Sau mai grav: Cat mai traieste Iurie Darie? 

Se intra cu bocancii in viata privata a unei persoane chiar daca aceasta este de acord sau nu. Mai sunt si asa-zisele vedete ce se duc singurele la televiziuni sa povesteasca ce-au facut ele in vacante, cu cine au fost si cine le finanteaza. Aceste persoane sunt de-a dreptul penibile si nu vorbim de ele. Sunt o specie aparte.

Am ajuns incat sa filmam si sa fotografiem oameni ce sunt pe patul de spital, in suferinta sau oameni in propriile case cu ajutorul macaralelor. Si publicul vrea in continuare asta. Plebeii sunt fericiti!

Moromete a la 2012

O vizita la bunici ma face mereu sa ma teleportez in romanul lui Marin Preda, unde ...timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare. 

Am 22 de ani si am fost aproape in fiecare vacanta la bunici si satul arata aproape la fel, cu mici exceptii bineinteles. Doar cateva case noi, construite de cei tineri, dar nu destule incat sa schimbe fata satului.

Daca as compara casa bunicilor cu o poza de acum 20 de ani , ar fi cam la fel. Aceeasi vopsea,( exista o rezerva inepuizabila a nuantei respective) acelasi aranjament de flori sau aceleasi mici detalii pe care nu are rost sa le amintesc aici.

Doar oamenii s-au schimbat. Fizic doar, caci par mai apasati de timp si mai greoi in miscari, dar au pastrat aceiasi ochi jucausi pe care ii are taranul roman. Un amestec de smecherie, inteligenta si o imensa capacitate de concentrare in fata oricarei decizii. 

Democratia, capitalismul,comunismul...toate au trecut si inca trec pe langa ei , cu o alta viteza decat cea pe care o resimtim in oras. Ramane un singur lucru : dragostea de pamant. Aceeasi dragoste pe care o simteam atunci cand citeam cum Ion isi saruta pamanul. Pare ceva atat de iesit din comun pentru noi; un sentiment de afectiune pentru o bucata de pamant ce este muncita de multe ori exact ca acum sute de anii, cu multa sudoare si fara mare tehnologie.

Durerea lor se rezuma la pierderea unui loc, sau mai rau a capacitatii de a munci acel loc. Ii face sa se simta folositori, unici si legati de strabuni la un nivel pe care noi nu-l atingem prin nicio actiune.

Va spun asta nu din amintiri ci din observatii personale. Bunicii mei au luat pamant dupa 89' si l-au muncit neintrerupt chiar daca foloasele au fost minime. Nici astazi nu-si doresc altceva decat sa-si munceasca locul castigat de tatii lor prin jertfa de sange din Cel De-al Doilea Razboi Mondial. 

Marin Preda mi-a dat si incheierea amara a acestei postari despre taranul roman si viata sa ...  Timpul nu mai avea răbdare.

Mortua est!

Dedicata omului ce a plecat prea repede dintre noi. Odihneasca-se in pace!


Făclie de veghe pe umezi morminte,

Un sunet de clopot în orele sfinte,

Un vis ce își moaie aripa-n amar,

Astfel ai trecut de al lumii hotar.




Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,

Cu râuri de lapte și flori de lumină,

Când norii cei negri par sombre palate,

De luna regină pe rând vizitate.




Te văd ca o umbră de-argint strălucită,

Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,

Suind, palid suflet, a norilor schele,

Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.




O rază te-nalță, un cântec te duce,

Cu brațele albe pe piept puse cruce,

Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier

Argint e pe ape și aur în aer.




Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece;

Privesc apoi lutul rămas... alb și rece,

Cu haina lui lungă culcat în sicriu,

Privesc la surâsu-ți rămas încă viu -

.............................................

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,

Când viața-i o baltă de vise rebele;

O, moartea-i un secol cu sori înflorit,

Când viața-i un basmu pustiu și urât. -




Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,

Gândirile-mi rele sugrum cele bune...

Când sorii se sting și când stelele pică,

Îmi vine a crede că toate-s nimică .

Prostitutie sau gimnastica?

  Inca o data presa autohtona ne arata cat de usori poti sa distrugi viata unui om prin cateva stiri rau-intentionate, caci altfel nu pot sa le zic.

  De cateva zile Libertatea si Click ne bombardeaza cu o stire senzationala: o fosta gimnasta s-a apucat de prostitutie in Germania. Numele fetei nu este atat de important ci situatia. Nu numai ca "jurnalistii" nostri s-au apucat sa scrie, dar nici macar nu au verificat informatiile. Poate este ea, sau poate nu. Exista profiluiri false si cu alte "vedete" de la noi, incepand cu Monica Columbeanu si sfarsind cu Bianca Dragusanu. Nu am auzit mare galagie pe aceasta tema. Poate erau profiluri adevarate. De ce nu a iesit un mare scandal?

   Si acum ma intreb: daca este adevarat profilul de ce m-ar interesa? Fata a muncit inca de la 3 ani sub steagul nostru. Si-a sacrificat anii cei mai frumosi pentru a reprezenta Romania. Nu conteaza daca a facut performanta sau nu. Doar sacrificiul este important. Si acum se prostitueaza in tari straine. Oare s-a dus acolo pentru ca a fost apreciata in Romania? 

   Eu nu spun ca i-a pus cineva pistolul la cap pentru a se prostitua, dar nu inteleg de ce sar jurnalistii pe asa ceva. Este majora, lucreaza legal in tara respectiva, plateste taxe  si va primi o pensie pentru meseria ei recunoscuta legal.

   Ce-ar fi trebuit sa faca? Sa ramana in Romania, unde nici bursele pentru olimpicii din 2008 nu se mai dau pentru ca s-au PRESCRIS. Va dati seama cum am ajuns: sportivi ce au cucerit medalii olimpice . De ce sa nu castige bani pentru o viata normala? Doar pentru ca suntem ca viermele din rahat patrioti?

    Stiti vorba aia din Biblie:Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra. Ar trebui sa tinem cont de ea si sa ne vedem de vietile nostre.

P.S. Am fost placut impresionat de reactiile cititorilor ziarelor de scandal. N-au aruncat cu noroi si s-au gandit si la greutatile vietii nu doar la senzational. 

  

The return

  Nu am mai scris de mult timp pe blog. Dar sincer nu am avut starea necesara sa scriu ceva . Multi au impresia  ca este usor sa scrii despre ce simti sau ce ti se intampla. Nu este atat de usor sa te asezi in fata calculatorului si sa-ti scrii toate gandurile in asa fel incat cititorul sa simta ce te framanta pe tine.

  Astazi insa mi-a revenit dispozitia. A inceput toamna, parca pe furis, pentru a ne aduce aminte ca vara nu este vesnica si timpul, chiar daca pare sa stea in loc cateodata, curge linistit peste noi. Nu stiu de ce dar ma bucur ca s-a terminat vara. A fost una extrem de dezamagitoare pentru mine. Am terminat facultatea, am luat licenta si totul s-a oprit acolo. Nu a aparut un loc de munca ca printr-o minunte, nu s-au materializat gandurile mele legate de deschiderea unui site si mai presus de toate am vazut ce prieteni tineam pe langa mine.

   Sincer sunt mai dezamagit de prieteni decat de restul. Simt o mare mahnire ( da, am folosit cuvantul acesta) pentru ca eu le-am oferit mereu suportul meu, banii sau prezenta mea fizica in momentele cheie. Si ei s-au gandit sa ma rasplateasca cu nepasare, nesimtire si minciuna. Daca erau oameni pe care sa-i cunosc de 2-3 luni nu m-ar fi mirat, dar ii stiu de cand maturam tarana cu genunchii. Sunt insa si prieteni ce inca sunt acolo. Le multumesc pentru asta, desi poate nu spun asta destul de des. 

   Acum sa trecem la ceva mai fericit. Am fost cavaler de onoare la nunta unui bun prieten de-al meu. A fost ceva inedit pentru mine, pentru ca a trebuit sa tin cont de foarte multe traditii. De la barbieritul mirelui,( s-a plans mai mult decat la mireasa) pana la impodobirea bradului. M-a mbucurat sa-i vad pe cei doi miri la biserica, emotionati, tinandu-se strans de mana. Pe mire il cunosc de mic, iar pe mireasa de pe la 15-16 ani. Erau material de cuplu inca de la inceput. Tachinari, certuri mici si o chimie pe care doar un orb nu o putea vedea.

    Sa-i vad pe amandoi cu vereghete pe mana m-a facut sa-mi dau seama ca timpul si destinul le rezolva pe toate. Cat de imprevizibila este viata tot vei avea un tel, prieteni si familie.