Schimbare

Datorita problemelor cauzate de platforma Blogger, blogul Din Viata s-a mutat pe wordpress. Adresa este http://macauionut.wordpress.com/ . Ii rog pe cei ce ma au in Blogroll sa schimbe adresa si sa lase un mesaj pe noul domeniu. Ceilalti ce intra din curiozitate pot intra linistit pe linkurile ce vor fi postate de acum inainte. Nu se va schimba nimic.

Man vs Women: Greselile unei femei intr-o relatie

Postarea trecuta de AICI este despre greselile pe care le face un barbat intr-o relatie. La modul general, bineinteles. Le-am cules de la alti prieteni, le-am patit, cam astea ar fi sursele de inspiratie. Acum a venit si randul greselilor pe care le face o femeie in relatie. Enjoy

Lista greselilor savarsite de femeie :

• Vorbeste prea mult. Se pare ca este singura mare greseala pe care femile o fac. Indiferent de situatie, ea are ceva de spus. Chiar daca ai gresit sau nu, chiar daca ti-ai cerut scuze sau nu. Ba chiar de multe ori vorbeste fara sa o fi intrebat ceva. Pentru barbat este super-mega iritant sa o auzi pe ea vorbind verzi si uscate, fara a ajunge undeva cu monologul. 

Atat...stiu ca asteptati mai mult, dar am intrebat ceva barbati si cam asta ar fi tot ce isi pot da ei seama.

Man vs Women: Greselile unui barbat intr-o relatie.

Stim cu totii ca intr-o relatie nu conteaza doar iubirea. Mai trebuie sa faci si compromisuri sau sa accepti faptul ca nu totul o sa fie perfect. Asta inseamna ca cineva face greseli. Pentru ca reprezint sexul tare, o sa spun care sunt greselile pe care un barbat le poate face intr-o relatie. Toate sunt bazate pe reprosurile pe care eu si alti prieteni de-ai mei le-am primit.

Lista greselilor savarsite de barbat:

• Vorbeste. Niciodata, de la prima incercare de comunicare verbala, barbatul nu a stiut sa vorbeasca cand trebuie. Glumeste in momentele serioase, spune prostii cand sunt oameni straini prin preajma si nu stie sa taca atunci cand ea vrea asta.

• Nu vorbeste. Barbatul are probleme sa-si exprime sentimentele si este lovit de mutenie cand se vorbeste serios despre sentimente. De asemenea cand femeia are nevoie sa sustinere, el reuseste sa taca ca un mormant. Este bine stiut ca potrivit femeilor, barbatul este prea tacut pentru binele lui si al lor.

• Este atent. Cand o femeie trece prin preajma lui, barbatul este prea atent la aceea domnisoara. Asta este o greseala grava si va fi taxata in mod repetat, mai ales in momentele in care femeia este suparata pe barbat.

• Nu este atent. Ea vorbeste despre copii, viitor, rochii de mireasa si el este in alta lume. Una dintre cele mai comune greseli savarsite de barbat. Pedeapsa este una extrem de severa si va fi administrata prin aducerea aminte de astfel de momente.

• Este sociabil. Barbatul ce are nevoie de iesiri cu baietii fara iubita sa, este vinovat. El trebuie sa fie multumit cu iubita sa si sa-si petreaca cat mai mult timp cu ea. Plecarea fara autorizare prealabila va duce la o furtuna.

• Nu este sociabil. Femeia are nevoie de iesiri in oras, de lume care sa o vada alaturi de barbatul iubit. Dar barbatul se aseamana cu un urs, ce nu doreste sa iasa din hibernare. Asta este, bineinteles gresit. 

• Suna. Femeia este independenta si nu are nevoie sa fie controlata de persoana la care tine. Ea stie ca tii la ea si  nu trebuie sa o faci de ras in fata prietenelor.

• Nu suna. Indiferent de cat de ocupat este, barbatul trebuie sa sune sau sa dea mesaje. Altfel cum sa stie femeia ca te gandesti la ea?

My fears

Temerile mele au ramas mult timp imbuteliate. Ascunde in cotloane intunecate ale mintii, pregatite sa iasa la suprafata in somn, sau in situatii de rara liniste mentala.

Si au fost multe, dar s-au mai rarit pe masura ce timpul a trecut. Monstrul de sub pat a disparut in fata oboselii, umbrele s-au uzat din pricina unei imaginatii mai saraca iar frica in sine a slabit. Nu a disparut si presupun ca nu o va face niciodata. A slabit ca intensitate, dar a ramas acolo ancorata adanc axata pe cateva subiecte ce, inevitabil imi apar in minte.

A ramas frica de bucurie. Pare si probabil ca este ciudat, dar este atat de puternica cateodata. In cel mai frumos vis al meu si tot as simti-o ca o umbra, ca un nor ce sta la coltul imaginii si asteapta sa intunece clipele cele mai fericite. Stiu si de unde vine. Am primit cand eram mic un telefon in care eram anuntat ca cineva apropiat a murit. Asta undeva de dimineata, cand creierul meu era pe coclauri. Si am ramas atat de panicat, incat si acum astept sa sune telefonul si sa aud plansetul acela la telefon. Si tin minte, ca era o perioada atat de fericita atunci.

Dar teama asta paleste in comparatie cu frica de a fi gresit. Nu in sensul de a gresi un calcul, sau o sarcina. Sa gresesc fata de mine si fata de altii. Sa iau decizia gresita, sa imi dau apoi seama ca am gresit si ca puteam sa ma port mai bine. Sa iubesc mai bine, sa ascult mai mult sau sa presez mai mult. Sa fi irosit o sansa si sa nu-mi fi dat seama atunci. Daca am facut asta deja, devine un regret pe care il port cu mine mereu; daca nu am facut atunci este poate cea mai mare frica a mea. 

Este de-a dreptul frustrant cat de mult ma controleaza temerile si imi dau seama de asta. Dar daca ar fi usor de invins nu ne-ar mai fi frica de ele, nu?

How to love?

Sa iubesti. Telul suprem pe care se pare ca il avem in viata, indiferent de varsta, sex sau religie. Unii iubesc pe Dumnezeu, altii pe ei insasi in timp ce altii si-au ales o singura persoana asupra careia revarsa potopul de afectiune.

Dar cum ai putea sa definesti iubirea fara sa-i ingradesti frumusetea, pasiunea si forta? Am crezut ca sa iubesti inseamna sa simti in acelasi mod cu persoana iubita. Sa o intelegi in profunzime si sa ajungi sa ii stii gandurile atunci cand se uita la tine. M-am inselat. Nu am putut si probabil nici nu o sa pot sa inteleg o alta persoana. Indiferent de cat de mult as tine la ea si cat mi-as dori acest lucru.

Am mai incercat o data si atunci credeam ca iubirea se masoara in declaratii siropoase si vorbe mestesugite. Dar vorbele nu inlocuiesc trairile intense si se tocesc in timp ca o lama napadita de rugina. 

Apoi am crezut ca iubirea este senzatia sufocanta pe care o ai atunci cand o vezi sau te gandesti la ea. Cum iti apare zambetul pe fata fara sa iti dai seama si iti simti palmele transpirate in asteptarea intalnirii.

Eram pe aproape,dar nu inca acolo. M-am gandit la dragostea pe care o au oamenii casatoriti. Se trezesc in fiecare dimineata, stiind ca este aceeasi persoana in pat. Si o iubesc zi de zi, indiferent daca s-au certat sau nu. Dar pana si iubirea asta a inceput sa se destrame atat de des astazi incat mi-e greu sa cred in ea.

Nu am gasit nimic. Nici persoana perfecta, nici iubirea perfecta sau metoda perfecta. Am invatat insa ce gasesti in lipsa lor.

Taras spre Dumnezeu

Nu ma consider un om religios si  nici nu am pretentia de a fi considera unul. Nu sunt nici ateu cum s-ar grabi unii sa ma eticheteze. Imi place sa cred ca exista cineva acolo, ce m-a facut. Ca este atotputernic si arunca cu pucioasa sau fulgere nu prea ma intereseaza.

Nici nu imi place sa imi bat joc  de credinta oamenilor, caci este ceva personal si ce nu ar trebui sa fie tinta unor dicutii sau atacuri.

Dar ce vad la noi este peste puterea mea de intelegere. De ce simt oamenii nevoia de a se imbulzi si a sta la cozi interminabile pentru a pupa cateva moaste? Am inteles ca sunt sfinte si potrivit unora, iti indeplinesc dorintele cele mai ascunse. Insa mi se pare un gest atat de penibil incat imi este greu sa ma explic. Cei religiosi ar trebui sa-si aduca aminte de chestia cu pusul cenusei in cap doar pentru a vedea lumea cat sufera si ce mare este credinta lor. Moastele sunt acolo mai mereu si poti sa le vezi cand vrei. Poate le aduce aminte unora de vremurile cand era normal sa stai la cozi, sau poate vor socializare.

Sa nu va mai spun ca am vazut la cozile acelea imense oameni ce fumau, beau un mic intaritor si uita de bunele maniere. Asa in fata bisericilor, sfintilor si Dumnezeului lor. Sper ca este atat de iertator incat se le treaca cu vederea scaparile astea, in schimbul unei zile de mers in genunchi pe vreun munte sfant.

Inteleg credinta, ce a aparut din nevoia de a ne considera ocrotiti in fata imensitatii. Inteleg si cum si de ce difera religiile intre ele. NU vreau si nici nu pot sa accept explicatia industriei ce se afla in spatele acestor marsuri de pocainta. De la iconite sfintite in masa, la locuri de pelerinaj contra cost sau lacasuri luxuriante. 

Cere oare orice Dumnezeu o casa de rugaciune aurita si plina de mesageri ai Cuvantului Sau ce se aseamana cu ingerii trufasi?  Poate. Nu mi-a raspuns mie si poate nici nu o sa aflu asta. Dar vad puterea pe care o a manevreaza acesti oameni ce propavaduiesc si simt cum se indeparteaza de la o cale pe care altii au urmat-o. Invatatura este ascunsa si in locul ei apar mici ocazii in care poti scapa de pacate pentru o mana de arginti.

Lumea cere asta si este fericita si mandra de ea ca poate avea asta. Isi poate savura pacatele fara grija si se multumeste cu sloganuri goale de sens. Bunatatea si credinta se afla in om, nu intr-o cladire, bucata de os sau fenomen mistic. Dar este deja prea tarziu pentru schimbare. Nici macar nu o vrea nimeni.

P.S. Sper ca ati vazut videoclipurile unde oamenii nu stiu ce se sarbatoreste de Craciun si Paste.

Grown up

Stiti vremea aceea in care ne doream sa fim mari? Bineinteles, pentru ca nu a exista vreun copil care sa nu fie exasperat de dadaceala parintilor si a oamenilor din jur. Si doream libertate, bani si responsabilitati. Toate deodata daca se putea.Tanjesti intotdeauna dupa ce nu ai. 

Astazi le-am primit pe toate, nu de-a valma cum vroiam atunci ci treptat. Nu mai sunt asa amuzante si folositoare acum, precum imi pareau atunci. Singura consolare este libertatea si banii imi dau voie astazi sa mananc dulciuri in loc de cina.

Banii vin si se duc la fel de usor, avand o vointa proprie pentru cumparaturi fara rost. Aici trebuie sa recunosc ca am ramas tot un copil.

Cel mai brutal lucru ce mi s-a putut intampla a fost realizarea asta brusca a trecerii de un prag invizibil. Odata trecut se asteapta altceva de la tine. Pana si tu astepti asta cu oarecare frustrare data de impartirea asta brusca a personalitatii.

Partea rea este ca nu mai poti sa te uiti la desene sambata pentru ca nu este ok. Glumesc, dar stiti si voi cum este. Trebuie sa-ti pese de cum te comporti, sa te retii de la a spune ce gandesti cu adevarat sau sa asculti chiar si cand nu ai chef, doar pentru ca asa este norma sociala pentru oricine nu mai este adolescent.

Trebuie sa depasesti etapa rebela si sa intri in rand cu oamenii, orice ar insemna asta. Nunta, copii si o rutina, banuiesc eu dupa ce aud pe la altii. Nu spun ca este un lucru rau, atat timp cat nu sunt presat sa renunt la vechiul eu. 

Nu cred ca nu mai are loc acolo, intr-un ungher copilul acela care se oprea de fiecare data cand vedea un avion, ce se minuna in fiecare seara cand se uita pe cer sau care iubea fiecare sambata dimineata. Macar ca un ultim refugiu.

Carti interzise

De-a lungul timpul multe carti ce astazi sunt considerate opere clasice au fost oprite de la publicare sau distributie. In mare se pot gasi 4 categorii de motive pentru care au fost interzise: motive politice, motive religioase, motive sociale si din cauza sexului. Mai jos sunt cateva dintre aceste carti ce au schimbat lumea, in ciuda piedicilor puse de oameni marunti, ce au vazut totusi potentialul cunoasterii.

• Ferma animalelor (1945) – George Orwell. Opera lui Orwell este o alegorie despre ridicarea si caderea sistemului socialist. In locul oamenilor sunt folosite animale ce isi rastoarna stapanii umani si conduc singure ferma. Datorita mesajului clar anti-sovietic cartea a fost interzisa in URSS dar si in tarile comuniste. Supriza a venit din partea cealalta, cand S.U.A. a interzis si ea cartea pentru textul introductiv ce contine ideologia comunista. 

• Nimic nou pe frontul de Vest (1928) - Erich Maria Remarque. Cartea spune povestea unui soldat german in timpul Primul Razboi Mondial. Mizeria, moartea dar si inutilitatea razboiului in sine au facut din aceasta carte un inamic al Germaniei Naziste. Cartea a fost interzisa pentru ca punea armata germana intr-o lumina proasta. Desi a fost publicata cu 5 ani inainte de venirea lui Hitler la putere, in climatul nationalist nimeni nu dorea sa auda de vieti pierdute inutil.

• Versetele satanice (1988) - Salman Rushdie. Opera a creat o adevarata furtuna in intreaga lume deoarece se inspira din viata profetului Mohamed. Conform autorului exista in Quoran cateva versete ce pot fi citite pentru  a invoca 3 zeitati pagane. Comunitatea musulmana din intreaga lume a acuzat autorul de blasfemie si o fatwa pentru moarte autorului a fost emisa. Rushdie a fost nevoit sa fie pus sub protectia politiei iar un traducator japonez al cartii a fost ucis. "Versetele satanice" a fost interzisa in India, Iran, Irak si restul tarilor musulmane. In unele tari cartea a fost arsa in demonstratii de strada.

• Originea speciilor (1859) – Charles Darwin.  Cunoscuta carte a lui Darwin, cunoscuta, ironic sub numele de "Biblia Stiintei" a incercat sa explice cum au evoluat speciile pe Pamant. Dar ideile conform carora lumea avea mai multe de 6000 de ani si omul a coborat din copaci au fost prea mult pentru lumea de atunci si de acum,daca  aveti rabdare sa cititi. Imediat dupa publicare cartea a devenit tinta zelotilor religiosi si a Bisericii. In tarile in care spiritul iluminist nu era ceva important, cartea era interzisa pentru blasfemie si cine o avea era aspru pedepsit. Curios este ca si astazi exista anumite state din S.U.A. ce interzic folosirea cartii in interiorul scolilor. Problema a ajuns si in fata judecatorilor ce au decis ca fiecare scoala sa aiba dreptul de a folosi sau nu principiile darwiniste.

• Lolita (1955) – Vladimir Nabokov. Poveste profesorului in varsta ce se indragosteste de o copila de doar 12 ani nu a fost pe placul multora inca de la apariatia sa in 1955. Desi initial cartea s-a vandut in 5000 de exemplare, de abia dupa ce un ziarist englez a pus-o pe lista sa de cele mai bune carti ale anului a inceput haosul. Lansata in Franta, cartea a fost imediat interzisa pentru continutul sau considerat obscen. La cateva luni Marea Britanie a interzis si ea cartea lui Nabokov. Pana si astazi cartea este inca subiectul unor controverse si este interzisa in Iran si alte cateva state arabe. 

• Tropicul cancerului (1934) – Henry Miller. Multi au numit-o cartea ce ne-a adus libertatea de exprimare. Miller povesteste viata sa nomadica pe care a dus-o ca scriitor in Paris. El se foloseste de un limbaj colorat si de sexualitate intr-un mod in care nu se mai facuse pana atunci. Din acest motiv cartea sa a fost interzisa in Canada,Marea Britanie si SUA. De abia dupa zeci ani a inceput cartea sa nu mai fie prigonita, dar ramane interzisa in anumite scoli.

The good and the bad.

Cateodata cineva vine si iti pune o intrebare care te blocheaza. Nu este una ce necesita un raspuns complicat sau cunostiinte tehnice despre ceva anume. Este una dintre intrebarile esentiale pe care fiecare si le-a pus la moment dat in viata, dar fie n-a vrut sa raspunda, fie s-a facut ca o uita. Dar ea a ramas acolo si asteapta raspunsul.

Pentru mine intrebarea a fost scurta si la obiect: esti un om bun? Ar fii multi ce ar raspunde intr-un fel sau altul fara sa creada ca se grabesc sau ca nu au dreptate. Dar in cazul meu a fost mai complicat. M-am gandit intai la ce inseamna un om bun. Multi ar spune ca a fi bun este acelasi lucru cu a fi religios. Insa m-am gandit la hoardele de credinciosi ce nu nici macar pe aproape de idealul de bun. Poti sa fii bun si daca esti ateist,  gnostic sau nepracticant.

Apoi vine intrebarea: esti cu adevarat bun? Sau iti este oare frica de pedepsele ce iti vor fi date de divinitatea ta? Esti oarecum constrans sa fii bun  pentru mine asta nu inseamna nimic. A face ceva doar pentru ca cineva se uita peste umarul tau isi pierde din esenta.

M-am gandit  imediat la oamenii ce fac acte de caritate. Nu din acelea in care vin tiruri cu numele cuiva ce doneaza. Oamenii aceia ce pun o suma modica pentru o cauza buna. Dar si eu fac asta deci as putea spune ca sunt bun. Iarasi vocea aceea sacaitoare mi-a spus ca am dat de multe ori bani pentru a ma simti eu bine apoi. Am dat pentru confortul meu spiritual si nu pentru cauza in sine.

Ati spune ca m-am complicat enorm pentru o intrebare ce unora li se pare simpla. Cum sa nu stii insa ce fel de persoana esti?  Faptele rele atarna si ele destul de greu in definitie si sunt cateva. Mici sau mari dar cu insemnatate pentru orice persoana. Este usor sa spui ca esti rau pentru a scapa din dilema, dar nu ma raportez nici la religie si nici la normele sociale. Poti sa fii rau fara sa incalci o porunca sau sa fii badaran.

Nici pana acum nu am ajuns la niciun raspuns. Daca maine as aparea in fata unui creator, daca exista el si m-ar intreba asta nu i-as raspunde nimic. Si asta spune multe despre cat de mult ma cunosc. Deloc.

Why do you keep going?

Postarea asta este un pic mai ciudata, pentru ca o sa incerc sa scriu cat mai putin. Vreau doar sa stiu de la voi doar atat: Care este gandul ce te face sa continui ?

Nu vreau sa imi spuneti ca  inertia este de vina. Nici nu ma refer  la conotatiile suicidale sau religioase legate de viata. Vreau sa aflu motivul adevarat. Va treziti pentru ca stiti ca sunteti iubit/a , pentru ca aveti anumite sperante sau pentru ca stiti ca sunteti important/a pentru cineva anume.

Va rog sa lasati mesaje in comentarii (poti fi anonime), pe pagina de Facebook sau pe grupurile unde postez. Nu suntem la un concurs si nu o sa ne judece nimeni. Simt insa nevoia de a afla ce face oamenii sa nu ramana intr-un "somn" perpetuu.

Forever alone

Cineva imi spunea ca ma vede genul de Forever alone, scriind pe blog toate esecurile sale pana cand, probabil o sa mor sau blogurile o sa dispara.

As minti daca as spune ca nu m-a afectat putin propozitia spusa mai mult in gluma. Nu pentru ca as pune mare pret pe ce crede lumea despre mine. Nu poti sa controlezi gandurile si perceptiile despre tine, indiferent de statutul social sau contul din banca. 

M-a durut pentru ca mi-am dat seama ca au existat mari perioade de timp in care nu am fost fericit. Din cauza mea, din cauza ei/lor, din cauza ambilor. Nu vreau sa arunc vina intr-o parte sau alta, pentru ca nu mai suntem copii.

Si mi-a trecut si mie prin cap ca sunt prototipul perfect pentru Forever Alone. De multe ori ma intreb daca nu cumva gandesc prea mult pentru binele meu. Asa ajung in situatia de a-mi plange de mila aici pe blog, caci in alta parte imi este greu. Poate gasesti oameni care sa te inteleaga dar nimeni nu vrea sa preia si bagajul tau emotional. Nici eu nu as face-o daca as fi de partea cealalta.

Am consolarea ca pentru lungile perioade in care am fost nefericit au fost si scurte explozii de bucurie. Folosesc cuvantul explozii pentru ca aveau acelasi caracteristici: scurte, intense si cu multa caldura. Nu am facut decat ce mi-a placut, fara sa fac compromisuri pe care sa le regret mai tarziu. Nu am iubit in van si cand Ea mi-a fost aproape am invatat ceva despre mine si despre altii. Am simtit cum e sa zbori si cum poti avea parte de o fericire adevarata.

Tot ce pot sa-mi reprosez pana astazi sunt ocaziile pe care le-am ratat. Au fost 3 mari si late, iar ultima ma sacaie si acum, dar inghit si galusca asta, pentru ca vina este doar a mea. Si daca rolul meu este de a aminti altora ca fericirea lor este superioara, mi-l asum fara sa crancesc. Chiar daca voi fii Forever Alone.

+2

Pentru marea majoritate a oamenilor scopul principal in viata este sa formeze un cuplu. Apoi din aceasta uniune fizica si mentala sa apara o progenitura, de preferabil, mai desteapta. Dupa asta ai putea sa mori implinit.

Ce ma intereseaza pe mine este prima parte, mai precis aia ce presupune crearea cuplului. Mi se pare ceva fascinant, pentru ca am luat parte si la formarea mai multora, dar am fost si a cincea roata la caruta.

Cand eram mai tanar, nu ca acum nu as fi, mai toata lumea se cupla asa, cu cine apuca. Eu mai incet, stateam si ma uitam. Dar pentru ca eram un baiat de treaba, cuplurile astea noi ce se formau tineau mortis sa ma ia cu ei. Am aflat mai tarziu ca faceam sa dispara atmosfera aia de jena pentru cuplurile incepatoare ce nu prea aveau subiecte de discutie. Eu unul ma simteam ca cel mai iubit dintre pamanteni in timpul asta. Sa stai langa un cuplu este poate cea mai umilitoare senzatie pe care poti s-o traiesti cand esti singur.

Dar ma distra enorm sa vad transformarea pe care o parcurgeau cei doi. Era prima faza de dragoste d-aia pura in care le tremurau mainile cand se tineau de mana. Apoi urma faza in care se pupau de se albeau ca mai apoi sa treaca la faza cuplului gata de casatorie. Cumparau chestii pentru amandoi, parerea ei se transforma in a lor si orgoliul lui se manifesta cand era vorba de o iesire la bere cu baietii. 

Apoi a venit si randul meu. Stiti ca de obicei imi placea sa ma laud ca asta nu o sa se intample si la mine. Pedeapsa suprema a venit cand mi-am dat seama ca nu prea o sa mearga cu vreau eu. Dar tin sa spun ca fata era mult mai desteapta decat mine la fazele asta, cum se intampla de obicei cu fetele intr-o relatie. Mi-a spus asta intr-o seara cand eram la plimbare. Ca eu nu vreau sa fie ca alte cupluri, dar o sa mi se intample si mie, fie daca este vorba de ea sau de alta. 

M-a suprins ce a spus, dar reactia mea a fost impotmolita de un sarut de al ei si schimbarea subita a conversatiei din partea ei. Acum dupa mult timp mi-am adus aminte de ce a spus si tind sa ii dau dreptate. Sunt lucruri pe care nu poti sa le schimbi. Poti sa iubesti altfel, sa te comporti diferit de alte cupluri, dar mereu vei merge pe un fagas pe care au mers multii altii inaintea ta.

Poti sa razi de cat de penibil se comporta alte cupluri, poti sa le vezi greselile, sa le plangi de mila dar nu o sa poti niciodata sa nu aspiri la ce aspira si ei ca si cuplu.

P.S. Am scris eu odata despre cateva tipuri de cuplu. Mi s-a parut frumos sa vi le reamintesc AICI.

Schimbare

Schimbarea este una dintre cele mai grele senzatii pe care o poti simti. Fie ca tine ea strict de persoana ta, sau de lumea din jurul tau. Are mereu ceva ciudat, de parca ai vedea doar cu coada ochiului. Stii ca este acolo dar nu stii ce.

Pe mine necunoscutul asta ma infioara. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, dar asta mi se intampla. Schimbarea vine cu adevarat daca o doresc. Si poate uneori o doresc, pe cand alteori ma complac in siguranta aceea pe care ti-o ofera rutina. Am nevoie de micile ritualuri ce ma fac sa stiu ca planeta inca se invarte si eu sunt la fel.

Dar apare, inevitabil, schimbarea si atunci trebuie sa ii fac fata. Poate ca as fi pregatit daca as stii cu adevarat ce vreau sa nu mai fie la fel. Evident ca nu stiu si de aici greutatea. Sa ti se implineasca dorinta si sa nu stii daca ai dorit asta cu adevarat. Daca ai riscat totul pe cartea schimbarii si acum nu ii faci fata?

De aici si frica asta imensa pentru mine. Daca imi doresc sa nu mai iubesc atat de mult pe cineva si sa ajung sa nu mai iubesc pe nimeni? Daca imi doresc sa-mi schimb modul de gandire ca apoi sa ma detest pentru ce am ajuns?

Sa fii rupt intre nou si vechi, intre cerebral si pasional sau intre realitate si vis. Schimbarea se apropie de tine, implacabila ca si moartea. O imbratisezi ca pe o veche prietena sau lupti pentru fiecare sentiment?

Perfect you.

Nu te stiu inca. Este posibil sa nu te fi cunoscut inca. Poate te-am vazut trecand pe strada si nu am stiut ca tu esti aceea. Sau poate mi-ai zambit in autobuz intr-o zi in care toate imi mergeau pe dos si m-ai facut sa ma simt mai bine. Ai trecut tu oare pe langa mine si parfumul tau m-a facut sa ma intorc dupa tine, indragostindu-ma in secunda doi de silueta ce disparea incet?

Nu stiu asta si probabil nu voi afla niciodata. M-am indragostit de tine si poate nici nu te-am vazut inca. Sau poate am incercat deja sa fim o pereche, dar nu eram indeajuns de maturi. Dar stiu de pe acum ce imi va placea la tine. Nu vreau sa fii perfecta si nici nu am de gand sa caut asa ceva la tine. Niciun dintre noi nu are calitatea asta si de aceea voi iubi micile tale imperfectiuni.

Ma voi indragosti de micile tale gesturi stangace, de felul in care te vei uita la mine cand esti suparata si de modul in care te rosesti. Voi indragi modul in care iti vei da suvita aceea rebela de par intr-o parte sau cum ma vei saruta pe obraz cand esti grabita.

Poate suna ciudat, dar chiar daca te-am intalnit sau nu, tu ai fost si esti langa mine mereu. O parte din mine este goala si te asteapta indiferent de cat de mult va dura. Vocea ta este mereu intr-un colt din mintea mea si ma cheama de fiecare data cand sunt mai aproape. 

Nu am de gand sa cauta femeia perfecta. Te voi cauta pe tine si cand te voi gasi imi va fi de ajuns.

Personaje biblice in viziunea islamica

Religia islamica are foarte mult in comun cu cea crestina. De la morala povestilor, pana la personajele biblice.  Exista insa si cateva diferente "minore" pe care sper sa le apreciati. Povestile fac parte atat din Coran cat si din traditia islamica. Daca am cititori musulmani si considera ca exista si alte personaje asemanatoare, va rog sa scrieti in comentarii. Enjoy.

• Moise - Pe langa faptul ca a despartit Marea Rosie pentru evrei, Moise este unul dintre cei mai cunoscuti profeti islamici. Conform traditiei la batranete, au inceput sa apara barfe conform carora Moise este cam subred. Pentru a arata ca profetul sau este la fel de aratos si intreg la minte, Dumnezeu a pus o piatra sa-i fure hainele. Atunci au vazut toti ca Moise face fitness. Pentru a arata ca mai are si forta, a lovit piatra atat de tare incat a lasat 5 urme vizibile. Ingerul Mortii a simit-o si el pe pielea lui cand a incercat sa-l ia pe Moise, iar acesta l-a lovit atat de tare incat s-a dus la Dumnezeu pentru a i se plange.

• Iisus - Personajul principal in religia crestina este de asemenea prezent in religia islamica. Doar ca are ceva in plus conform Coranului. Cand inca se afla in burta mamei sale, Iisus  o consola pe aceasta cand oamenii o barfeau si batjocoreau pentru ca nu are tata pentru copilul sau. Printre miracolele mentionate in traditia islamica se numara aparitia unei mese incarcate cu bucate pentru apostolii sai sau suflul dat unei pasari de lut.  Ce conteaza cel mai mult este ca in Coran Iisus nu moare ci este luat in cer de Allah pacalindu-si dusmanii ce il cred mort.

• Noe - Il stim cu totii pe cel cu Arca, dar nu stiati ca a trait peste 1000 de ani. Religia islamica spune ca acesta a tinut predici timp de 950 de ani oamenilor, spunandu-le sa se pocaiasca. In tot acest timp a fost ridiculizat si batjocorit reusind sa converteasca cam 80 de oameni, marea majoritate saraci. Noe si-a pastrat optimismul pana cand s-a saturat si a vazut ca oamenii nu se indreapta. Atunci i-a cerut lui Dumnezeu potopul.

• Enoch - In versiunea islamica Dumnezeu i-a cerut lui Enoch sa  propovaduiasca urmasilor lui Cain. Acestia erau cei mai rai dintre oameni si incercau sa insele oamenii. Una dintre marile inventii ale lui Enoch a fost inventarea cantarului, pentru a-i face pe oameni sa nu mai fie inselati. Comerciantii au incercat sa-l omoare pe Enoch, dar prin rugaciune a inventat sabia si a reusit sa converteasca lumea. Drept multumire, Dumnezeu l-a trimis pe Saturn unde a primit carti din Rai si ingerii l-au invatat sa faca un stilou.

• David - Conform traditiei islamice Regele David putea forja fierul. Nu ca ar fi ceva extraordinar, dar el o putea face cu mainile goale. El a fost invatat chiar de Dumnezeu acest procedeu, dar si cum ar putea face armuri. O alta poveste ce arata cat de cool era David, cand cineva a incercat sa-l omoare cu sabia, regele a topit sabia atacatorului cu mainile goale. Si pentru ca era credincios, l-a lasat pe cel care il atacase sa scape. Dupa ce acesta a murit nimeni nu a reusit sa creeze arme ca ale lui David.

• Arhanghelul Gabriel - Profetul Mohamed l-a vazut pe Gabriel si conform acestuia nu avea 6 aripi, cum au toti ingerii ci 600 si acopereau tot orizontul.  Conform religiei islamice Arhanghelul a fost trimis in Sodoma si Gomora sa-l avertizeze pe Lot si sa distruga cele doua orase. Nu cu pucioasa ca la crestini, ci un pic diferit. Gabriel a crescut intr-un gigant si a ridicat cele doua orase atat de sus, incat ingerii auzeau cainii si cocosii din casele oamenilor. Apoi le-a dat drumul de sus si ca sa fie sigur ca toti au murit, a facut sa ploua cu bolovani pe locul celor doua orase.

Other half of you

Sunt zile in care te refugiezi in lucrurile marunte. In rutina pe care ti-ai format-o si pe care o urmezi fara sa iti dai seama. Iti bei cafeaua dimineata, verifici mailurile si Facebook-ul fara sa vezi sau sa citesti prea atent. Vorbesti cu lumea despre nimicuri fara sa iti pese cu adevarat de ceea ce spui.

Dar toate astea sunt refugii temporare pe care le poti folosi doar o anumita perioada de timp. Vine un moment in care parca te trezesti dintr-un vis si gandurile toate iti navalesc in minte. Atunci nu mai poti sa fugi si trebuie sa dai piept cu cele mai negre sentimente.

Te simti gol si astepti ceva ce nu mai vine. Ai nevoie de jumatatea aceea care sa-ti faca viata altfel. Sa iubesti cu intensitatea aceea ce te face viu. Sa-i simti prezenta chiar daca nu este langa tine fizic. Sa speri ca se gandeste la tine in momentul acela si sa zambesti fara motiv doar cand fata ei iti apare in minte.

Ai nevoie de uiti de toate sentimentele acelea care te apasa si te revizualizarea unor momente ce puteau sa se desfasoare altfel. Sa nu iti apara mereu scenarii despre cum ar fi mers daca ai fi spus altceva sau ai fi facut ceva diferit. 

Speri sa uiti ca ai iubit pe altcineva si ca inca iti mai pasa. Sa treci mai departe si sa iesi din mlastina asta a trecutului. Ai vrea sa te gandesti la viitor cu speranta si sa nu astepti ca zilele sa treaca pe langa tine fara rost.Ai vrea sa scapi de vechiul eul si sa-l inlocuiesti cu altul mai optimist, sau pur si simplu mai impacat cu el insusi.

Zilele acelea in care cazi prada regretelor sa fie doar o amintire urata si nu o sursa constanta de durere si pareri de rau. Ai vrea sa uiti si sa incepi iarasi. Dar ai nevoie de o Ea care sa te inteleaga si sa-ti inteleaga micile ciudatenii.

Ai nevoie.

Sa fii diferit.

Sa fii ca restul este destul de usor. Imiti ceea ce vezi fara sa dezbati sau sa gandesti. Incetul cu incetul vei ajunge sa o faci fara sa iti dai seama si asa ai ajuns exact unde ti-ai dorit. Ai devenit la fel ca restul si simti ca te integrezi. Iti alegi un mentor sau model indoielnic, ce are realizari mediocre, dar suficiente pentru o viata linistita financiar.

Nu as condamna prea repede pe cineva care alege calea asta. Este usoara si are destule avantaje pe termen lung. Pe termen scurt poate vei fi desemnat o persoana stearsa, dar cu timpul, toti devin doar niste fete.

Sa fii diferit este cu mult mai greu.Nu este neaparat o cale mai buna. Nici pe departe. Trebuie sa stii ca lumea nu te va intelege si nici tu nu vei intelege rumoarea pe care o provoci intr-o societate uniforma. Iti alegi o viata  plina de framantari si sentimente contradictorii. Mentorii tai vor fi oameni ce au ales aceeasi cale si maretia lor este intrecuta doar de modestie. De la ei vei invata sa suferi in tacere atunci cand altii rad de tine si de munca ta.

Doar singur vei vedea cat de greu este sa gasesti pe cineva care sa te intregeasca. Sa simta ca tine, sa aiba nota proprie de originalitate si sa gandeasca intr-un anumit fel. Nevoia de razvratire nu va fi o perioada a adolescentei ci va fi rezultatul unei mentalitati pe care ti-ai format-o dupa indelungate cautari. Vei avea momente in care te vei uri pentru cum gandesti si pentru persoanele pe care le-ai indepartat. Vei pretui mereu momentele tale de triumf personal in care viziunea ta a prins viata.

Diferit nu inseamna originalitate in modul in care te imbraci sau in modul in care te tunzi. Este modul in care simti totul in jurul tau, de la oameni la cerul plumburiu. Iti vei gasi calea dupa numeroase fundaturi locuite de oameni mediocri ce vor sa te traga in jos. Vei fi diferit pentru ca ti-ai ales deja asta si nu mai este loc de intoarcere.

I'm not a good person

Atunci cand nu esti indragostit si nu vezi unicorni cu turta dulce in corn scuipand iubire peste tot, iti permiti cateva ciudatenii. Una dintre acestea este sa mai vezi alti oameni nefericiti. Da, stiu ca nu este nici moral nici frumos, dar deh fiecare cu excentricitatile lui.

Si stiti voi care este cea mai frumoasa categorie? Femeile care aratau bine si tocmai au avut un copil. Dar nu orice femeie, ci acelea un pic mai speciale. Fetele acealea care bateau cluburile in lung si lat in asteptatea unui Fat-Frumos cu saci de bani. Bai fratioare si l-au gasit dupa indelungi betii si vizite la toaleta clubului. Nu are el clasa, poate doar la Mercedes, nu are patratele pe abdomen ci le tine acoperite cu un strat gros de grasime. 

Si ea e fericita, el si el ca deh cine mai are prietena asa ca el, bronzata aranjata si cu unghii cat pentru a apasa un buton de pe televizor stand pe canapea. Dar acum a venit copilul si domnisoara nu mai este asa de frumoasa. Nu mai are timp infrumusetare si basmul nu mai este asa frumos.

Dar stiti de ce imi pare rau si nu pot sa ma bucur pana la capat ca mai sunt si altii nefericit? Cand vad nu stiu daca sa spun dispret, pentru ca ar fi prea mult, dar scarba cred ca s-ar potrivi , din priviri atunci cand mamica se uita la copil. Este parca singurul motiv pentru care domnita nu mai este Miss Clubbing si nu mai poate dansa pe cuburi. Si se uita asa cu sila la tot ce o tine ocupata, nemaiputand posta pe Facebook atat de des. Iubi al ei nu mai este asa grijuliu si ca sa vezi surpriza, se uita la altele mai tinere.

Si ma bucur cu farama aceea de nefericire pe care o vad in ochii lor. Am nevoie sa mai vad asta si la altii. Nu sunt o persoana buna. Big deal.

De ce atat de mult sex?

De ce nu? Asta ar fi raspunsul daca mi-ar pune si mie cineva intrebarea. Dar am stat si am rumegat bine ideea, pentru ca este destul buna intrebarea. Raspunsul nu este unul simplu si nici macar nu o sa il aflati de la mine.

Un barbat ce este mandru
 de sexualitatea lui si o face publica.

Pe mine ma intereseaza fascinatia asta cu sexul ce a ajuns in vazul tuturor fara mari probleme. Nu sunt vreun conservator sau fanatic religios, ci doar un om curios. Nu mai suntem in Evul Mediu cand sexualitatea era ceva demonic de care sa-ti fie rusine. Sunt perfect constient ca sexul este o parte normala din viata fiecaruia.

Nu sunt impotriva sexului si chiar imi face placere. Dar urasc oamenii ce isi expun sexualitatea in vazul lumii. Si eu sunt multumit de lungimea mea si nu ma vezi c-o pun pe masa intr-un restaurant ca sa arat asta. Nici nu prea imi place sa ma laud ce am facut in asternut cu nu stiu care fata. Este imbosibil sa nu discuti la un moment dat viata ta sexuala cu cineva, dar nu cred ca este nevoie de detalii intime si diagrame.

Este plin de femei trecute de prima tinerete ce isi gasesc sexualitatea si profita de pe urma ei. Nu-i nimic rau in asta, atat timp cat nu faci un caz din asta. Multe din pacate fac exact opusul si apar statusuri de Facebook cu citate d-alea fierbinti, poze cu fundul unei tipe sau cu tavaleala. Mi s-ar parea ok daca le-as vedea la un virgin care se da mare Don Juan, dar de la o tipa matura, cam tipa a disperare si a penibil. Apoi mai sunt cele care isi gasesc inspiratia erotica si scriu poezii erotice. Daca n-ati citit, ati scapat de un glont pe care l-am luat eu intre ochi. Nu exista multi oameni ce au puterea de a te excita din cuvinte, asa ca mai bine fara poezie erotica scrisa de orice gospodina.

Ajungand la scris, amintesc de "50 Shades of Grey". Au aparut si la noi femei ce citesc cartea in metrou si tramvai. Bai eu nu am nimic cu cititul, dar este o carte ce vorbeste despre fetishuri, sex anal si alte chestii d-astea. Cum ar fi daca eu as aparea cu un Hustler in mana? Double standards anyone? Poti sa o citesti acasa, ca nu cred ca s-ar termina lumea daca citesti alta carte in metrou. Ce castigi ca o citesti in public? Oare astepti un Fat-Frumos, din Dristos sau Pipera, care sa vina si sa te ia asa vartos si sa te duca acasa unde sa puneti in aplicare tot ce ai citit?

Mi se pare penibil sa-ti expui viata sexuala in vazul lumii. Toti facem sex, asa ne-am nascut de la maimuta din copac probabil pana cand clonarea va fi mai ieftina. Nu esti nici prima persoana care descopera placerile si nici ultima. Este chiar nevoie sa vad ca ai niste sani? Poate imi pun si eu poza cu ea si fac un status d-ala filozofic, cum am vazut ca este la moda.

Mi se pare un mister total de ce cineva ar vrea sa cada in penibil doar pentru ca a redescoperit roata. Vinde, asta stiu, dar nu suntem toti actori si nici mondenitati. Mi se pare mult mai ok cineva care este sigur de sexualitatea sa si stie sa arate asta fara sa poarte un afis.

P.S. Daca vi se pare ca am scris mai mult pentru femei, este pentru ca asta am facut. Barbatii sunt de-a dreptul oribili la sexualitate si nici nu am asa specimene prin mediul virtual. 

Metode mitologice de a deveni nemuritor.

Stati linistiti, nu am descoperit vreun leac pentru nemurire. Doar le-am cules din cateva povesti ce vorbesc despre cum oamenii au devenit nemuritori. Asa ca mai aveti de asteptat putin pana cand centenarul va fi prima voastra aniversare serioasa.

• Radeti de Iisus. Acest mit a aparut prin secolul XIII si vorbeste despre un evreu ce ar fi ras si l-ar fi lovit pe Iisus in timp ce acesta isi cara crucea spre dealul Golgota. Printre ocarile spuse, evreul i-ar fi spus lui Iisus sa se grabeasca, moment in care Iisus a raspuns: "Eu voi pleca , dar tu vei ramane pana cand eu ma voi intoarce a doua oara."  De atunci evreul a castigat nemurirea, dar are cateva probleme. Nu se poate odihni decat atunci cand este Craciunul. De asemenea cand ajunge la 100 de ani primeste o boala ce il chinuie ceva timp, apoi se intoarce iar la varsta de 30 de ani.

• Pacaliti un zeu. Daca inca mai credeti in Odin, Zeus sau Horus inca aveti sanse sa castigati nemurirea, cu un cost bineinteles. In mitologia greaca multi muritori au incercat sa pacaleasca sau sa intreaca zeii. Din pacate zeii erau, ei bine zei si nu prea stiau sa piarda. Luam cazul lui Sisif, cel din imagine. El a incercat sa-l pacaleasca pe Zeus si a reusit sa prinda intruchiparea mortii Thanatos. Asa ca jos pe Pamant erau razboaie dar nu murea nimeni. Ares, fiind zeul razboiului s-a suparat si i-a dat lui Sisif nemurire pentru a urca pe un munte un bolovan imens. A doua zi o  lua de la capat. De aici si expresia "munca sisifica".

• Mancati minerale. Acum serios sa nu faceti vreo prostie si sa mancati ce auziti aici. Imparatii chinezi credeau ca daca mananca cinabru si aur ei vor deveni nemuritori. Din pacate cianbru are foarte mult sulf si mercur, deci faceau exact opusul. Aurul a fost ingerat pana acum un secol pentru calitatile sale, desi nu are nicio proprietate fantastica. Filozofie chineza de alchimie externa s-a transformat peste veacuri in alchimia interna, unde chi-ul avea un rol esential ce putea duce la nemurire.

• Mancati piersici speciale. Tot in societatea chineza medievala exista ideea ca undeva exista un piersic ce face fructe odata la 3000 de ani. Daca mancai o piersica primeai 1000 de ani de viata. Cunoscuta povestea "O calatorie spre vest" aminteste de Regele Maimuta ce este pus sa pazeasca piersicile si mananca una  in timp ce isi facea rondul. Este prins dar nu poate fi omorat, iar intr-un final porneste un razboi cu Raiul. Budhha il pacaleste pentru 500 de ani, facandu-l sa faca "O calatorie spre veste", una dintre cele mai frumoase povesti chinezesti.

• Mancati mere de aur. Bine, nu prea mai sunt acum asa multe, dar erau destul cand zeii nordici erau la putere. Spre deosebire de zeii greci, Odin si restul aveau nevoie sa manance constant aceste mereu pentru a-si pastra puterile si varsta. Idun, zeita primaverii era cea care avea grija de aceste mere. Pana cand Loki, pentru ca nu avea ceva mai bun de facut a furat-o pe zeita si a ascuns-o de ceilalti zei. Acestia au inceput sa imbatraneasca imediat ce nu au mai mancat merele. Cu ultima lor farama de putere l-au obligat pe Loki sa o aduca inapoi pe Idun si de indata ce au mancat merele tot  a revenit la normal...pentru zei.

• Beti ambrozie. Ce, nu mai exista ambrozie? Foarte urat, dar cand Zeus era pe Muntele Olimp era din belsug. Licoare ce avea gust de miere era adusa de porumbei si era sursa nemuririi pentru zeii olimpieni. Mai multi muritori au primit privilegiul de a bea din aceasta licoare, dobandind nemurirea. Cel mai cunoscut dintre ei este Hercule, ce dupa o viata virtuoasa, exceptand uciderea sotiei si copiilor, a fost considerat demn de a deveni nemuritor si mai apoi o constelatie.

Povestea tarfelor mele triste.

Pe Gabriel Garcia Marquez il cunoasteam dupa sutele de citate ce impanzesc internetul. Cartile sale le-am evitat datorita celebritatii. Am fost dezamagit de multe carti cu statutul de opere. Nu pentru ca sunt un cititor pretentios sau prost (sper eu) ci pentru ca nu se muleaza personalitatii mele. Gusturile nu se discuta, asa ca am ales sa il las pe Marquez ca o ultima baricada, ce odata cazuta ma va face sa renunt la cartile recomandate de critici.

Nu am avut nicio asteptare, dar am primit atat de multe de la Povestea tarfelor mele triste incat ar fi pacat sa nu impartasesc ce am simtit. Avem un jurnalist ce implineste varsta de 90 de ani. Toata viata lui nu a intalnit iubirea si fiecare fata sau femeie cu care s-a culcat a primit bani in schimbul serviciilor sale. Nu este frumos si nici nu a avut succes la femei. Acum la aniversarea lui isi doreste ceva special: o fata virgina. Matroana unui bordel ii gaseste o fata de 14 ani. Aici constiinta ta intra in alerta si se intreaba: 90 de ani si 14 ani? Unde este politia si cum sa scrii despre asa ceva?

Incet, incet iti dai seama de fictiune si de faptul ca trecerea spre capitolele urmatoare se face lin si cu multa grija. De indata ce  o vede pe copila intr-o camera saracacioasa de bordel, batranul prinde drag de copila cum nu a mai facut-o pana la aceasta varsta.

In paginile urmatoare vezi transformarea "junelui", dintr-un monument al preciziei, al batranetii si al timpurilor apuse intr-un indragostit obsedat de iubita sa.Si traiesti si tu toate etapele astea, te indragostesti, uiti de clasici de carti si de slujba in acelasi timp cu batranul. Scrii si tu scrisoarea de dragoste in locul unei rubrici plictisitoare in ziar. Simti deznadejdea lui atunci cand o pierde temporar pe iubita si o vede in orice fata. Cand alearga prin micul orasel in speranta ca o va regasi simti tumultul sufletesc neobisnuit.

Cand altii se pregatesc de moarte, el se pregateste de  iubire si de o viata noua dupa ce o regaseste pe copila. Gaseste iubirea dupa  o viata arida, in care s-a uscat incet platind tarfe pentru a ramane viu in interior.

Poate m-am exprimat greoi sau prost si nu v-am facut sa cititi cartea. Imi cer iertare pentru asta si nu ma luati in calcul. Cititi cartea si promit ca o sa simtiti altceva. Pentru mine a fost ceva extraordinar si m-am regasit in multe pasaje. Sa gasesti iubirea atunci cand nu te mai astepti si nici viata nu a fost blanda cu tine. Sa te indragostesti in ciuda obstacolelor si sa astepti moarte fericit, in timp ce altii sunt acriti de viata. Cautarea fericirii nu se termina niciodata si doar moarte ii pune capat. Sau este doar un alt inceput.