I'm not a good person

Atunci cand nu esti indragostit si nu vezi unicorni cu turta dulce in corn scuipand iubire peste tot, iti permiti cateva ciudatenii. Una dintre acestea este sa mai vezi alti oameni nefericiti. Da, stiu ca nu este nici moral nici frumos, dar deh fiecare cu excentricitatile lui.

Si stiti voi care este cea mai frumoasa categorie? Femeile care aratau bine si tocmai au avut un copil. Dar nu orice femeie, ci acelea un pic mai speciale. Fetele acealea care bateau cluburile in lung si lat in asteptatea unui Fat-Frumos cu saci de bani. Bai fratioare si l-au gasit dupa indelungi betii si vizite la toaleta clubului. Nu are el clasa, poate doar la Mercedes, nu are patratele pe abdomen ci le tine acoperite cu un strat gros de grasime. 

Si ea e fericita, el si el ca deh cine mai are prietena asa ca el, bronzata aranjata si cu unghii cat pentru a apasa un buton de pe televizor stand pe canapea. Dar acum a venit copilul si domnisoara nu mai este asa de frumoasa. Nu mai are timp infrumusetare si basmul nu mai este asa frumos.

Dar stiti de ce imi pare rau si nu pot sa ma bucur pana la capat ca mai sunt si altii nefericit? Cand vad nu stiu daca sa spun dispret, pentru ca ar fi prea mult, dar scarba cred ca s-ar potrivi , din priviri atunci cand mamica se uita la copil. Este parca singurul motiv pentru care domnita nu mai este Miss Clubbing si nu mai poate dansa pe cuburi. Si se uita asa cu sila la tot ce o tine ocupata, nemaiputand posta pe Facebook atat de des. Iubi al ei nu mai este asa grijuliu si ca sa vezi surpriza, se uita la altele mai tinere.

Si ma bucur cu farama aceea de nefericire pe care o vad in ochii lor. Am nevoie sa mai vad asta si la altii. Nu sunt o persoana buna. Big deal.

De ce atat de mult sex?

De ce nu? Asta ar fi raspunsul daca mi-ar pune si mie cineva intrebarea. Dar am stat si am rumegat bine ideea, pentru ca este destul buna intrebarea. Raspunsul nu este unul simplu si nici macar nu o sa il aflati de la mine.

Un barbat ce este mandru
 de sexualitatea lui si o face publica.

Pe mine ma intereseaza fascinatia asta cu sexul ce a ajuns in vazul tuturor fara mari probleme. Nu sunt vreun conservator sau fanatic religios, ci doar un om curios. Nu mai suntem in Evul Mediu cand sexualitatea era ceva demonic de care sa-ti fie rusine. Sunt perfect constient ca sexul este o parte normala din viata fiecaruia.

Nu sunt impotriva sexului si chiar imi face placere. Dar urasc oamenii ce isi expun sexualitatea in vazul lumii. Si eu sunt multumit de lungimea mea si nu ma vezi c-o pun pe masa intr-un restaurant ca sa arat asta. Nici nu prea imi place sa ma laud ce am facut in asternut cu nu stiu care fata. Este imbosibil sa nu discuti la un moment dat viata ta sexuala cu cineva, dar nu cred ca este nevoie de detalii intime si diagrame.

Este plin de femei trecute de prima tinerete ce isi gasesc sexualitatea si profita de pe urma ei. Nu-i nimic rau in asta, atat timp cat nu faci un caz din asta. Multe din pacate fac exact opusul si apar statusuri de Facebook cu citate d-alea fierbinti, poze cu fundul unei tipe sau cu tavaleala. Mi s-ar parea ok daca le-as vedea la un virgin care se da mare Don Juan, dar de la o tipa matura, cam tipa a disperare si a penibil. Apoi mai sunt cele care isi gasesc inspiratia erotica si scriu poezii erotice. Daca n-ati citit, ati scapat de un glont pe care l-am luat eu intre ochi. Nu exista multi oameni ce au puterea de a te excita din cuvinte, asa ca mai bine fara poezie erotica scrisa de orice gospodina.

Ajungand la scris, amintesc de "50 Shades of Grey". Au aparut si la noi femei ce citesc cartea in metrou si tramvai. Bai eu nu am nimic cu cititul, dar este o carte ce vorbeste despre fetishuri, sex anal si alte chestii d-astea. Cum ar fi daca eu as aparea cu un Hustler in mana? Double standards anyone? Poti sa o citesti acasa, ca nu cred ca s-ar termina lumea daca citesti alta carte in metrou. Ce castigi ca o citesti in public? Oare astepti un Fat-Frumos, din Dristos sau Pipera, care sa vina si sa te ia asa vartos si sa te duca acasa unde sa puneti in aplicare tot ce ai citit?

Mi se pare penibil sa-ti expui viata sexuala in vazul lumii. Toti facem sex, asa ne-am nascut de la maimuta din copac probabil pana cand clonarea va fi mai ieftina. Nu esti nici prima persoana care descopera placerile si nici ultima. Este chiar nevoie sa vad ca ai niste sani? Poate imi pun si eu poza cu ea si fac un status d-ala filozofic, cum am vazut ca este la moda.

Mi se pare un mister total de ce cineva ar vrea sa cada in penibil doar pentru ca a redescoperit roata. Vinde, asta stiu, dar nu suntem toti actori si nici mondenitati. Mi se pare mult mai ok cineva care este sigur de sexualitatea sa si stie sa arate asta fara sa poarte un afis.

P.S. Daca vi se pare ca am scris mai mult pentru femei, este pentru ca asta am facut. Barbatii sunt de-a dreptul oribili la sexualitate si nici nu am asa specimene prin mediul virtual. 

Metode mitologice de a deveni nemuritor.

Stati linistiti, nu am descoperit vreun leac pentru nemurire. Doar le-am cules din cateva povesti ce vorbesc despre cum oamenii au devenit nemuritori. Asa ca mai aveti de asteptat putin pana cand centenarul va fi prima voastra aniversare serioasa.

• Radeti de Iisus. Acest mit a aparut prin secolul XIII si vorbeste despre un evreu ce ar fi ras si l-ar fi lovit pe Iisus in timp ce acesta isi cara crucea spre dealul Golgota. Printre ocarile spuse, evreul i-ar fi spus lui Iisus sa se grabeasca, moment in care Iisus a raspuns: "Eu voi pleca , dar tu vei ramane pana cand eu ma voi intoarce a doua oara."  De atunci evreul a castigat nemurirea, dar are cateva probleme. Nu se poate odihni decat atunci cand este Craciunul. De asemenea cand ajunge la 100 de ani primeste o boala ce il chinuie ceva timp, apoi se intoarce iar la varsta de 30 de ani.

• Pacaliti un zeu. Daca inca mai credeti in Odin, Zeus sau Horus inca aveti sanse sa castigati nemurirea, cu un cost bineinteles. In mitologia greaca multi muritori au incercat sa pacaleasca sau sa intreaca zeii. Din pacate zeii erau, ei bine zei si nu prea stiau sa piarda. Luam cazul lui Sisif, cel din imagine. El a incercat sa-l pacaleasca pe Zeus si a reusit sa prinda intruchiparea mortii Thanatos. Asa ca jos pe Pamant erau razboaie dar nu murea nimeni. Ares, fiind zeul razboiului s-a suparat si i-a dat lui Sisif nemurire pentru a urca pe un munte un bolovan imens. A doua zi o  lua de la capat. De aici si expresia "munca sisifica".

• Mancati minerale. Acum serios sa nu faceti vreo prostie si sa mancati ce auziti aici. Imparatii chinezi credeau ca daca mananca cinabru si aur ei vor deveni nemuritori. Din pacate cianbru are foarte mult sulf si mercur, deci faceau exact opusul. Aurul a fost ingerat pana acum un secol pentru calitatile sale, desi nu are nicio proprietate fantastica. Filozofie chineza de alchimie externa s-a transformat peste veacuri in alchimia interna, unde chi-ul avea un rol esential ce putea duce la nemurire.

• Mancati piersici speciale. Tot in societatea chineza medievala exista ideea ca undeva exista un piersic ce face fructe odata la 3000 de ani. Daca mancai o piersica primeai 1000 de ani de viata. Cunoscuta povestea "O calatorie spre vest" aminteste de Regele Maimuta ce este pus sa pazeasca piersicile si mananca una  in timp ce isi facea rondul. Este prins dar nu poate fi omorat, iar intr-un final porneste un razboi cu Raiul. Budhha il pacaleste pentru 500 de ani, facandu-l sa faca "O calatorie spre veste", una dintre cele mai frumoase povesti chinezesti.

• Mancati mere de aur. Bine, nu prea mai sunt acum asa multe, dar erau destul cand zeii nordici erau la putere. Spre deosebire de zeii greci, Odin si restul aveau nevoie sa manance constant aceste mereu pentru a-si pastra puterile si varsta. Idun, zeita primaverii era cea care avea grija de aceste mere. Pana cand Loki, pentru ca nu avea ceva mai bun de facut a furat-o pe zeita si a ascuns-o de ceilalti zei. Acestia au inceput sa imbatraneasca imediat ce nu au mai mancat merele. Cu ultima lor farama de putere l-au obligat pe Loki sa o aduca inapoi pe Idun si de indata ce au mancat merele tot  a revenit la normal...pentru zei.

• Beti ambrozie. Ce, nu mai exista ambrozie? Foarte urat, dar cand Zeus era pe Muntele Olimp era din belsug. Licoare ce avea gust de miere era adusa de porumbei si era sursa nemuririi pentru zeii olimpieni. Mai multi muritori au primit privilegiul de a bea din aceasta licoare, dobandind nemurirea. Cel mai cunoscut dintre ei este Hercule, ce dupa o viata virtuoasa, exceptand uciderea sotiei si copiilor, a fost considerat demn de a deveni nemuritor si mai apoi o constelatie.

Povestea tarfelor mele triste.

Pe Gabriel Garcia Marquez il cunoasteam dupa sutele de citate ce impanzesc internetul. Cartile sale le-am evitat datorita celebritatii. Am fost dezamagit de multe carti cu statutul de opere. Nu pentru ca sunt un cititor pretentios sau prost (sper eu) ci pentru ca nu se muleaza personalitatii mele. Gusturile nu se discuta, asa ca am ales sa il las pe Marquez ca o ultima baricada, ce odata cazuta ma va face sa renunt la cartile recomandate de critici.

Nu am avut nicio asteptare, dar am primit atat de multe de la Povestea tarfelor mele triste incat ar fi pacat sa nu impartasesc ce am simtit. Avem un jurnalist ce implineste varsta de 90 de ani. Toata viata lui nu a intalnit iubirea si fiecare fata sau femeie cu care s-a culcat a primit bani in schimbul serviciilor sale. Nu este frumos si nici nu a avut succes la femei. Acum la aniversarea lui isi doreste ceva special: o fata virgina. Matroana unui bordel ii gaseste o fata de 14 ani. Aici constiinta ta intra in alerta si se intreaba: 90 de ani si 14 ani? Unde este politia si cum sa scrii despre asa ceva?

Incet, incet iti dai seama de fictiune si de faptul ca trecerea spre capitolele urmatoare se face lin si cu multa grija. De indata ce  o vede pe copila intr-o camera saracacioasa de bordel, batranul prinde drag de copila cum nu a mai facut-o pana la aceasta varsta.

In paginile urmatoare vezi transformarea "junelui", dintr-un monument al preciziei, al batranetii si al timpurilor apuse intr-un indragostit obsedat de iubita sa.Si traiesti si tu toate etapele astea, te indragostesti, uiti de clasici de carti si de slujba in acelasi timp cu batranul. Scrii si tu scrisoarea de dragoste in locul unei rubrici plictisitoare in ziar. Simti deznadejdea lui atunci cand o pierde temporar pe iubita si o vede in orice fata. Cand alearga prin micul orasel in speranta ca o va regasi simti tumultul sufletesc neobisnuit.

Cand altii se pregatesc de moarte, el se pregateste de  iubire si de o viata noua dupa ce o regaseste pe copila. Gaseste iubirea dupa  o viata arida, in care s-a uscat incet platind tarfe pentru a ramane viu in interior.

Poate m-am exprimat greoi sau prost si nu v-am facut sa cititi cartea. Imi cer iertare pentru asta si nu ma luati in calcul. Cititi cartea si promit ca o sa simtiti altceva. Pentru mine a fost ceva extraordinar si m-am regasit in multe pasaje. Sa gasesti iubirea atunci cand nu te mai astepti si nici viata nu a fost blanda cu tine. Sa te indragostesti in ciuda obstacolelor si sa astepti moarte fericit, in timp ce altii sunt acriti de viata. Cautarea fericirii nu se termina niciodata si doar moarte ii pune capat. Sau este doar un alt inceput.

Scoala. Facultate. Serviciu.

Cam acesta este traseul ce le este prezentat copiilor de catre parinti. Fara sa ii fie explicat rolul educatiei sau de ce urca aceste trepte.

Este adevarat, suntem multi pe ultima treapta si tot nu stim de ce am facut-o. Dar asta este cu totul o alta poveste. 

Astazi incepe scoala pentru milioane de copii. Pentru unii este prima zi in care pasesc intr-o clasa de curs. Emotiile sunt imense, dar isi vor aminti de aceasta zi probabil pentru restul vietii. Pentru altii incepe o alta etapa: liceul. S-a dus scoala generala in care erau toti prietenii si a venit spaima profesorilor exigenti si a necunoscutului. O tin minte si eu la fel ca oricine.

Ce nu imi place la noi, ca popor este lipsa totala de respect pentru scoala si foloasele sale. Nu o spun pentru ca sunt vreun demagog, ci pentru ca asta vad. Stiu in ce societate traim si ce valoare se pune pe o diploma. Am simtit frustrarea de a nu-ti gasi un loc de munca satisfacator dupa multi de invatatura. Dar am ramas cu parerea, taraneasca ar spune unii, ca nu strica sa inveti. 

Nu neaparat pentru o diploma pe care, eu unul, o tin intr-un sertar prafuit ci pentru tine. Sa poti purta o discutie civilizata despre o carte, un film sau un eveniment fara sa-ti fie rusine de posibile greseli. Am simtit si senzatia de inferioritate, pe care sincer sper sa nu o mai retraiesc niciodata. Nu este placut pentru cel simtitor.

Am transformat scoala intr-un bau-bau pentru cei mici si o pierdere de vreme pentru cei mari. Vina nu este doar a elevilor, ci si a parintilor limitati in gandire sau a profesorilor semidocti. Avem o scoala invechita ce nu stie ce sa ceara de la un copil si cum sa-l indrume. 

Pentru mine scoala nu a fost mereu usoara. Daca in generala eram primul, in liceu eram printre ultimii la stiintele exacte. Am incercat sa vad care imi sunt limitarile si le-am descoperit foarte usor. Eram bun la romana, imi placea sa citesc si uram matematica. Asa ca m-am axat pe ce imi placea. Si am citit pentru ca vroiam sa stiu. Sa raspund unui copil daca m-ar intreba sa-i spun o poveste, sau sa-i spun de ce este cerul albastru.

Astazi ar trebui sa fie o zi hotaratoare pentru multi elevi. Sa-si defineasca telurile, fie ele si pe termen scurt si sa nu uite ca sunt altii ce isi doresc cunoasterea mult mai mult.

Muza mea.

Cateodata sunt nedrept cu persoanele ce au iesit din viata mea. Unele au plecat pentru ca drumurile noastre nu mai aveau puncte comune si cum este firesc, te indepartezi. Altele au fost fortate de comportamentul meu ciudat pe alocuri sa-si reconsidere pozitia lor fata de mine.

Dar cel mai mult m-au influentat prezentele feminine din scurta mea viata amoroasa. Nu o sa ma laud cu zeci sau sute, cum fac altii. Nici macar nu cunosc atat de multe femei, daramite sa am idile cu atatea. Insa cele care au avut un impact asupra mea pastreaza un loc aparte in mintea mea.

Chiar daca ne-am despartit, cateodata amiabil, cateodata spunand cuvinte grele, imi place sa cred ca ele si-au lasat amprenta asupra mea, transformandu-ma in omul ce sunt astazi. Nu unul mai bun, sau mai rau ci un om plin de experiente diverse.

De la A. am invatat ca iubirea este ceva care te face sa stai treaz o noapte intreaga vorbind despre viitor, chiar daca stii ca nu o sa aveti un viitor impreuna. Sa zambesc din toate fiinta cand  o vedeam pe strada si ii auzeam glasul. Mi-a aratat ca viata nu este mereu dreapta si ca indiferent de iubirea pe care o porti unei persoane, nu mereu te poti opune altora si circumstantelor.

N. a fost cea care m-a invatat sa am rabdare indiferent de situatie. Am stiut ca pentru a fi cu ea este nevoie de infinita rabdare, bun simt si gesturi mici. Doar asa am ajuns la inima ei si nu am regretat niciun minut pe care i l-am dedicat. Ne-am despartit frumos, cu intelegerea tacita ca intre noi s-a consumat totul si nu mai are niciun rost sa tragem pentru ceva in plus.

M. a fost fata ce mi-a aratat cat de repede se maturizeaza o fata intr-o perioada scurta de timp. De la fata glumeata ce se rusina cand auzea glume nesarate pana la domnisoara dupa care intorceau capul toti baietii. Am vazut atunci cat de mult conteaza diferenta de gandire intre doua persoane. Sa ai alte asteptari de la viata poate crea o prapastie enorma, chiar si intre doi oameni indragostiti. Atunci am fost furios pentru decizii minore si aveam crize de gelozie intemeiate sau nu. Astazi imi place sa cred ca tu m-ai invatat sa-mi temperez comportamentul. Si chiar daca relatia noastra s-a terminat intr-un mod nu prea placut, zambesc mereu cand imi aduc aminte de tine.

Ar mai fi cateva, nu multe, stati linistiti, ce ar merita sa fie aici. Dar spatiul si timpul meu sunt limitate. Scriind mi-am adus aminte de multe trairi, influentari si sfaturi primite. Nu toate au fost bune, dar au intrat in mintea mea,  ca lucruri pe care sa le fac sau nu. Nu stiu unde as fi fost astazi fara fetele sau femeile pe care le-am iubit, intr-un fel sau altul. Poate as fi fost mai bun, poate mai rau. Nu mai conteaza asa mult. Importante sunt experientele de viata ce mi-au ramas. Multumesc.

Ma mint

Stiti, este foarte greu sa nu minti. De la minciunile acelea pe care le consideram nevinovate, pana la acele neadevaruri imense ce se maresc ca un bulgare de zapada.

Pentru mine peste acel sentiment de jena pe care il simt atunci cand simt se mai adauga ceva: ma mint singur. Nu cred ca sunt primul sau ultimul care face asta, dar nu pot descrie decat experienta mea. Sa te minti pentru a te imbarbata este un lucru, dar sa te minti zi de zi este ceva cu totul special. 

De cand ma trezesc pana cand adorm am o minciuna principala in minte: ca totul va fi bine. De aici se ramifica in zeci de alte minciuni mai mici: ca se gandeste la mine, ca ma iubeste, ca inca tin la ea sau ca poate as putea sa ma intorc in timp.

Imi dau seama de gravitatea situatie pentru ca tindem sa transformam miunciuna in adevar daca o repetam indeajuns de mult. Nu cred ca este prea sanatos pentru mine, ca persoana sa ajung sa traiesc in vise.

Este foarte usor sa spui ca poti schimba modul in care gandesti si te comporti. Este insa extraordinar de pus in practica aceasta teorie vajnica. Sa te opresti sa te minti pe tine si pe altii, este ca si cum as spune ca de maine am sa ma imbogatesc.

Urasc din tot sufletul ca sunt atat de slab incat sa am nevoie de o minciuna pentru a merge mai departe. Am intrat singur intr-un vartej presarat de visuri, neadevaruri si fragmente de amintiri.

Stiu ca este usor sa dai sfaturi, dar mai bine ar fi sa infruntati adevarul decat sa recurgeti la mici trucuri mentale. Doare mai mult, dar trece mai repede.

Scanteia

Suntem o societate divizata. Fiecare are problemele sale si considera ca nu exista ceva mai important. Daca unii protesteaza pentru o societate fara cianuri, altii striga furios impotriva maidanezilor. Bineinteles ca cele doua tabere au adeversari pe masura, la fel de furiosi si convinsi de dreptatea lor.

Si daca unii au iesit in strada pentru visurile lor altii protesteaza virtual. O adevarata revolutie s-a iscat pe retelele de socializare. Una mai pasnica este pe strazile tuturor oraselor, dar la fel de importanta.

Nu stiu sincer care problema este mai stresanta: maidanezii sau Rosia Montana. Daca prima a revenit in actualitate datorita unei morti triste, a doua s-a trezit la viata doar dupa ce lumea a inceput sa constientizeze ca banul castigat repede nu este neaparat si benefic pe termen lung.

Este curios insa cum presa noastra a reactionat. S-a minimalizat protestul impotriva proiectului Rosia Montana dar s-a intoxicat lumea pe tema maidanezilor. Ma repet: nu spun ca un subiect ar fi mai important decat altul, dar mi se pare normal sa fii obiectiv ca jurnalist. Explicatia ar fi simpla tinand cont de cati bani poate impinge o corporatie. Este usor sa cumperi un jurnalist si sa il faci aliatul tau. Ce doare cel mai tare este ca unii au facut promovare din proprie initiativa.

Revenind la situatia din Romania, ma surprinde avengura ambelor proteste. Romanii nu sunt obisnuiti sa protesteze. Tin capul plecat si asteapta sa treaca bune si rele; asa suntem noi ca natie. Si totusi mai sunt sperante. Am vazut oameni instruiti ce stiau ce vor , din ce cauza protesteaza si ce asteapta de la actiunile lor. Nu erau gloate platite sau adunate din prostie, doar pentru a face umbra pamantului. Exista argumente si de-a parte si de alta.

Ce nu exista din pacate este reactia institutiilor. Avem tergiversarea obisnuita de referendum, analizari si anchete. Nimic practic. Dar am speranta atat in privinta Rosia Montana cat si in problema maidanezilor. Dar exista ceva mai presus de toate astea. Ne invatam sa protestam impotriva a ceva ce nu este normal. Nu stiu daca cei de la putere vad asta, dar este de ajuns o scanteie. Prima a fost Raed Arafat, pe urma Rosia Montana apoi problema maidanezilor. Vecinii nostri bulgari au iesit in strada pentru energia electrica si coruptia generalizata. Nu astept urmatoarele proteste, dar cand vor veni  nu vor fi atat de pasnice.

George Cosbuc - Noi vrem pamant!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

De ce sa traiesti prin altii?

Sunt multe lucruri pe care le urasc la un cuplu. Daca ai lua in considerare faptul ca nu prea am la inima perechile acelea dragastoase ce revarsa fericire si pe gura si pe cur, ai putea spune ca nu sunt deloc obiectiv.

Dar incerc sa fac asta cand vreau sa vorbesc despre visurile pe le are are o jumatate sau alta a unui cuplu. O sa dau si un exemplu concret: fata desteapta, mergea la facultate s-a intalnit cu un golan. S-au iubit ei, sunt impreuna si au un copil. Fata a renuntat la facultate si a ramas acasa pentru a creste copilul. Fara vreo intentie de a mai continua intr-un viitor apropiat sau indepartat.

Eu inteleg ca pentru a creste un copil este nevoie de multa atentie si timp. La fel de mult inteleg si situatia financiara precara pe care o tanara famile o are. Dar sa renunti la un vis de-al tau din cauza sotului, sotiei sau a copiilor mi se pare absurd.

Sa alegi sa traiesti doar prin  implinirile jumatatii tale este de-a dreptul idiotic. Vad insa ca multa lume alege aceasta solutie, fie ca un compromis fie ca o intelegere tacita de predare a autoritatii in casa. Sa nu credeti ca se intampla doar femeilor, ci si barbatilor.

Nu mai vrea nimeni sa devina astronaut, presedinte sau aviator la varsta maturitatii, dar un tel in viata tot trebuie sa ai. Sunt multe situatiile in care suntem obligati sa ne alegem alt drum fata de cel pe care l-am dori, dar sa renunti de bunavoie...nu concep.

Familia, persoana iubita sau prietenii ar trebui sa te sustina nu sa-ti franga aripile, voit sau nu. Dar sunt multi ce se multumesc cu putin si invata si pe altii sa faca la fel. Sa traiasca prin altii.