Sport

   S-a terminat Formula 1, iar locul 1 la clasamentul pilotilor i-a revenit germanului Sebastian Vettel .In varsta de doar 23 de ani si 4 luni, este cel mai tanar campion din istoria acestui sport. Este un lucru fenomenal. In timp ce unii tineri se distreaza in cluburi sau se gandesc in ce directie sa porneasca, Vettel a demonstrat deja lumii intregi calitatile sale. A inceput inca de mic, la circuitul de carturi, apoi a trecut la Formula 3 ca mai apoi sa-si faca debutul in Marele Circ.

   Sincer eu sunt fan Schumacher, dar respect vointa, inteligenta si talentul lui Vettel. A aratat ca Formula 1 inca mai poate sa ne ofere surprize.

   

   

   Avem si noi motivele noastre de mandrie insa. Echipa Romaniei la scrima a reusit sa castige medalia de aur la Campiontul Mondial de la Paris. Ana Maria Branza, Anca Maroiu, Simona Alexandru si Loredana Iordachioiu au reusit sa obtina performanta aceasta cu mai putini bani decat cea mai saraca echipa de fotbal din Liga I. Au fost o adevarata echipa si au invins echipe mult mai mari, inclusiv pe cea a Frantei ce a avut de partea ei niste fani infernali. Cea mai frumoasa amintire a lor de la Paris a fost : "Momentul în care imnul României a cântat pentru noi."

   Vreau sa le urez succes si un multumesc pentru bucuria de a ne face mandri ca suntem romani.

Fame

  Telul meu este sa ajung cunoscut. Sa fiu un jurnalist apreciat ce are un cuvant de spus in presa autohtona si poate si in cea internationala. Al tau poate este sa devii fotbalist, medic, profesor( ma indoiesc la ce salarii au)  sau cine mai stie ce.

   Nu aud pe nimeni care sa-mi zica: " vreau sa-mi traiesc viata, sa cunosc , sa explorez". Niciodata. Partea cu vreau sa-mi traiesc viata o spun de obicei oamenii ce au impresia ca a trai viata inseamna cluburi, bautura si femei. Nu la asta ma refer eu.

   Toti vrem faima, bani si in principiu recunoasterea talentelor noastre. De ce? Probabil ca vrem sa marcam intr-un fel lumea asta prin care trecem. De multe ori insa o descoperire majora sau o contributie la o disciplina nu aduce decat o faima trecatoare. Stiti cine a castigat Premiul Nobel, la orice categorie anul trecut? Tind sa cred ca nu. Stiti cum se cheama blonda ce a cantat "Happy Birthday Mr President" ? Sau cine era presedintele? Sau cum a murit? Raspunsul cred ca este da.

   Nu vreau sa fac din postul acesta o discutie despre o problema existentiala, dar sunt suprins de ambitia noastra, de dorinta de a avea putere asupra timpului, faima. Orice doar sa nu fim uitati. Pana si copiii sunt uneori conceputi doar pentru a duce numele mai departe.

   Ne place sa credem ca suntem atat de diferiti unul de altul, dar nu ne dam seama cat suntem de asemanatori.

Violence

  Nu sunt genul de baiat ce se uita non-stop la meciuri, facand pariuri si ducandu-se pe stadion cu orice ocazie. Ieri m-am uitat la Rapid - Steaua pentru ca am dat din greseala pe postul respectiv. Un meci anost mi s-a parut mie, motiv pentru care Liga I este atat de neinteresanta pentru mine.

   M-a surprins virulenta fanilor. O mana de suporteri stelisti, nu vreau sa generalizez, ce arunca petarde, fumigene si cine mai stie ce. Desi sunt controlati la intrarea in stadion, suporterii sunt destul de inteligenti pentru a camufla materialele interzise. Meci intrerupt si evacuarea fanilor.

    Aici am ramas si mai surprins de ferocitatea jandarmilor ce au facut un tunel si aplicau palme, picioare si bastoane fara discernamant. Oameni tineri, batrani nu conta. Este de-a dreptul aberant sa ceri unor suporteri sa fie civilizati cand trupele de ordine procedeaza asa.

   Nu vreau sa fiu omul negru nici pentru suporteri nici pentru jandarmi. Logic acum, la derby-uri se duc fanii inraiti stiind ca exista posibilitatea unei incaierari cu galeria adversa. Intoxicati de alcool, este de ajuns o scanteie sa inceapa haosul. De aici si raspunsul jandarmilor ce s-au saturat sa tot indure, vinovatii scapand cu o amenda si poate, rar se intampla, o interzicere pe stadion.

  A cui este dreptatea? A nimanui. Avem raspunsul necivilizat la un comportament necivilizat.

Sursa Mediafax:

Tara civilizata:

Stars

  Cand a fost ultima oara cand te-ai uitat la cer? Sa vezi stelele ce sunt deja stinse, dar a caror lumina ne va insoti inca cateva mii de ani. Cand te-ai minutat de universul in care traim? Cand te-ai gandit ca poate esti fir de nisip in oceanul cosmic?
   Te-ai simtit vreodata  umil in fata unei puteri ce creeaza si distruge cu un gand?

Lumea de astazi este atat de ocupata incat nu mai ridica ochii spre cer, sa se opreasca din viata lor monotona si sa priveasca

Part 2

 Pentru ca postarea cu postere demotivationale a avut un asa succes am decis sa fac si o continuare. Enjoy!

Don

  "I'll make him an offer he can't refuse". Fraza astazi intrata in vocabularul a milioane de oameni de pretutindeni apartine scriitorului isi are originea in cartea "The Godfather" (romana Nasul), scrisa de Mario Puzo.

   Tocmai am terminat-o de citit si trebuie sa marturisesc ceva. M-a dezamagit. Este uluitor si pentru mine. Intotdeauna mi-au placut mai mult cartile decat adaptarile cinematografice. Nu vreau sa se inteleaga ca nu mi-a placut cartea. Ba chiar a fost usor de citit,cu un limbaj colorat si fara prea multe ocolisuri. Dar filmul mi s-a parut fenomenal. Marlon Brando in rolul vietii sale, James Caan un Santion "Sonny" Corleone violent si un Al Pacino la inceputul carierei.

   Scena in care un producator de filme se trezeste langa un cap de cal este legendara, dar in carte este doar un pasaj ce nu te impresioneaza in nici un fel. Atuul cartii este ca povestea este mult mai detaliata decat in film, aratand relatiile complicate din sanul "Cosa Nostra" dar si mijloacele cu care Don Corleone a ajuns sa conduca un imperiu.

   Urmatoarele doua filme  din trilogia "Nasul" dezamagesc , exact ca si in carte, dar asta este deja o alta poveste.