M-am intanlit azi cu o fosta prietena. Intamplare fericita caci nu am mai vazut-o cam de un an. La o cafea si o gramada de amintiri depanate mi-a spus ceva care m-a facut sa ma simt bine. Pare-se ca am fost iubit romantic. Tineam minte datele,faceam surprize placute si gaseam mereu locuri romantice de intanlire.
Nu stiu daca am fost sau nu. Dar m-a facut sa ma gandesc. Personal cred azi sunt mai pragmatic, fara voiosia de atunci. Poate este mai bine, poate mai rau. In haosul pe care noi il numim viata romantismul moare incet. Am prieteni care duc flori doar la inmormantare. Stiu ca suna grotesc dar nu vad rostul unui buchet de flori decat in ocazia asta.
Avem un 14 februarie frenetic si un Dragobete plapand ce fac oamenii sa se calce in picioare pentru un iepuras de plus, fara prea mare tragere de inima.
Poate ca sunt un romantic...
Am observat ca-n ultimul timp pana si femeilor le este rusine sa spuna ca-s romantice. Pe cine nu ar maguli si ferici un buchet cu flori obisnuit, deloc pompos, o cina romantica, ca surpriza sau cand i se telefoneaza si i se spuna la multi ani sau sa-ti traiasca mama sau sora, etc? Romantismul a murit doar pe hartie pentru ca sufletele multor oameni sunt cuprinse de el, dar tinut prizonier. Pana cand se-ndragostesc lulea si fac cele mai nebunesti chestii, tocmai datorita acestui romantism hulit. E bine c-ai fost romantic si ca inca n-ai uitat cum e.
RăspundețiȘtergere