Emil Cioran

  Acum ceva timp incepusem o serie de postari cu oameni, locuri, sau actiuni ce m-au influentat direct sau indirect si a caror existenta imi face viata mai frumoasa. Astazi o sa scriu despre Emil Cioran.

  Mai degraba cunoscut in tara sa adoptiva, Franta, decat in tara noastra, Emil Cioran a fost un filozof si scriitor. S-a nascut in Transilvania in 1911 dintr-o mama de origine nobila si un tata  protopop. A studiat in Sibiu, iar mai apoi la Universitatea din Bucuresti, continuandu-si studiile la Berlin, in urma unei burse.

  Operele sale au fost premiate,atat in tara cat si peste hotare pentru viziunea sa unica asupra societatii. Dupa ce pareseste Romania, va mai publica o singura lucrare in limba materna, restul fiind scrise in franceza. A pastrat totusi  legatura cu scriitorii generatiei sale, Mircea Eliade sau Eugen Ionescu.

   O sa gasiti in operele sale multe intrebari, framantari despre viata, moarte sau rostul nostru pe Pamant. Pentru mine a pus intrbarile pe care fiecare dintre noi si le-a pus macar o data. Nu vreau sa se inteleaga ca vorbeste de banalitati, ci din contra.

   Daca aveti timp si buna-vointa cititi o carte de-a lui Emil Cioran. Va las cu cateva citate celebre ale filozofului.

• Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită
• Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu
• Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul.
• Filozofia este meditaţia poetică a nefericirii .
• Bolnavi de speranţă, aşteptăm întruna... iar viaţa nu e decât aşteptarea devenită ipostază.
• Celibatarul nu e un egoist, cum se afirmă de obicei, ci un ins căruia nu-i place să chinuie pe nimeni. A te asocia cu cineva, prin căsătorie sau în alt mod, înseamnă să-i poţi pune în cârcă toate neplăcerile pe care le trăieşti. Orice formă de viaţă în comun presupune dorinţa de a-ţi descărca proasta dispoziţie pe celălalt.
• Toată viaţa mi-a plăcut să calc în picioare tot ce-am iubit mai mult. Nu ne definim decât în opoziţie cu idolii noştri.
• Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita.