Relicve evolutionare

   Daca esti un om religios si crezi ca ai fost creat din pamant ar fi ok daca nu ai citi acest post pentru ca are de-a face cu evolutia. Mai precis despre relicve evolutionare ce sunt inca prezente in organismul uman dar care nu prea isi mai au locul. Enjoy!

• Oamenii au parte de "pielea de gaina" atunci cand sunt speriati, furiosi sau pur si simplu le este frig.  Mai multe animale au acest comportament, cum ar fi pisicile sau cainii. De obicei acest lucru are loc pentru a parea mai mare in fata unui animal de prada sau pentru a impresiona perechea. Cum noi oamenii nu mai avem par pe tot corpul, nu prea ne mai foloseste la nimic, dar a ramas acolo.

                               

• Organul lui Jacobson ne arata mult despre trecutul nostru animalic. Acest organ se gaseste in interiorul nasului si in trecut era folosit de oamenii pesterilor pentru a mirosii feromonii. Feromonii arata cand un animal este gata pentru imperechere, unde se gaseste hrana si multe alte chestii. Si astazi oamenii se nasc cu acest organ dar capabilitatile sale sunt mult diminuate. Din fericire folosim parfumul pentru a-l stimula cat mai mult.

• Toata lumea stie ce este ADN-ul si daca nu stiti cautati pe Wikipedia sa nu muriti...ignoranti. In principiu cum aratam astazi depinde de genele noastre. Dar evolutia a lasat si cateva astfel de gene nefolositoare. In trecut omul primitiv avea nevoie de enzime pentru a procesa vitamina C. Dupa mai multe mutatii, gena a devenit inactiva dar este prezenta in ADN-ul nostru. Partea interesanta este ca ne arata ca suntem inruditi cu mai multe specii de animale de astazi.
• 
  

                                      

• Ati vazut in mod cert un prieten sau o cunostiinta ce isi poate misca urechile in orice directie. Daca nu ati avut parte de acest amuzament cautati pe Youtube. Persoanele ce pot face acest lucru se folosesc de o relicva evolutionara: muschii suplimentari ai urechii. Multe animale au acesti muschi pentru a auzi de unde vin zgomotole. De-a lungul evolutiei omul a pierdut acesta abilitate dar muschii inca mai exista in organismul nostru.

• Muschiul plantaris se gaseste in laba piciorului si este folosit de maimute pentru a apuca obiecte cu picioarele. Si noi oamenii am avut acest muschi dar pentru ca am invatat sa mergem vertical, s-a atrofiat si cu timpul a inceput sa dispara. Astazi este atat de neimportant incat doctorii il folosesc in operatii de reconstructie. Si mai mult: peste 9 % dintre oameni se nasc fara muschiul plantaris.

• Maseaua de minte este conform traditiei populare dovada maturizarii tale ca persoana. Stiinta spune ca setul de dinti suplimentar era folosit de oamenii primitivi pentru a digera mai repede frunzele bogate in celuloza. De indata ce dieta noastra s-a schimbat,  maxilarul s-a micsorat iar acesti dinti au devenit nefolositori. In timpurile moderne exista oamenii ce au posibilitatea de 100 % de aparitie a acestor dinti in timp ce altii au scapat de aceasta relicva evolutionara.

• Daca ati vazut un documentar cu si despre crocodili ati observat ca acestia au o a 3 -a pleoapa. Trebuie sa stiti ca si oamenii au avut aceasta protectie suplimentara, desi este mai des intanlita la reptile decat la mamifere. Astazi aceasta relicva este nefunctionala la oameni, dar inca mai este vizibila, ca o amintire a vremurile de mult apuse.

• In mai multe carti ce descriu primele intanliri cu populatia din Pacific apar oameni ce au ramasitele unei cozi. Termenul stiintific este de coccyx si reprezinta tot ce a mai ramas din coada stramosilor omului. Daca cu mii de anii in urma coccyx-ul era doar o parte din coada, astazi ajuta la fixarea mai multor grupe de muschi. Aparitia unei cozi mici este destul de inatanlita si astazi mai ales in tarile asiatice.

• Apendicele - toata lumea stie ca il scoate doctorul cand este inflamat. Dar ce rol are el nici doctorul nu stie. Oamenii de stiinta au speculat ca avea rol in procesarea celulozei din frunze in perioada cand omul statea in copaci. Odata cu diversificarea dietei, organul  nu a mai fost folosit dar a ramas in organism.