Delir

    Foaia alba imi pare mult mai mare si mai impunatoare ca oricand. Ma gandesc la ce sa scriu dar gandurile imi sunt atat de amestecate si de neclare.De parca foaia este pura si gandurile mele ar intina-o indiferent de ce as scrie. Amintiri de la o simpla cafea pana la prima iubire imi vin acum in minte. 

    Prietenii pe care i-am avut imi par mai vii decat cei pe care ii am acum langa mine. Timpul a trecut dar imi sunt mai dragi oamenii ce au fost langa mine cand m-am plimbat prima oara cu bicicleta  sau am incercat prima tigara.

    Pe masura ce am crescut am devenit mai circumspect iar prietenii noi imi par la fel de falsi cazambetul meu atunci cand spun: " Incantat de cunostiinta"

    Zboara usor gandul la prima fata pe care am iubit-o; o colega de clasa din generala. Era acea iubire a copilariei, dar mi-a aratat ca poti sa prinzi aripi cand iubesti. O alta iubire , la multi ani distanta mi-a aratat ce usor se frang aceste aripi.

     Ca un Icar, te apropii mai mult de iubire iar intensitatea iti arde speranta si te prabusesti

intr-o depresie. Urasc acest termen dar altul nu gasesc. Exprima atat de bine trairile pe care le

traiesti. De la speranta, la ura sau la renuntare. Nici daca ai lua droguri nu ai experimenta

atatea senzatii intr-un timp asa scurt.

     In timp ce ma uit in urma imi dau seama ca m-am schimbat la fel ca toata lumea, dar ma agat inutil de intamplari sau gesturi. Retraiesc trecutul si trec pe langa prezent ca intr-un cerc vicios.

Ar fi bine daca as uita si as merge mai departe.  Dar delirul trebuie sa continue...