Sunt aproape doua saptamani de cand nu mai am net. Nu din propria alegere ci datorita incompetentei firmei ce se ocupa de asa ceva. Trebuie sa recunosc ca am trecut prin cele 5 stagii ale durerii, de parca pierdusem pe cineva drag.
Dar pentru ca situatia a persistat mi-am zis ca tot raul spre bine, am mai mult timp pentru citit. Problema a fost ca nu prea mai am in biblioteca carti necitite. Am reusit sa citesc insa Codul lui DaVinci. Nu il citisem cand era in voga pentru ca nu imi place sa citesc o carte doar pentru ca este faimoasa si toata lumea vorbeste despre ea. Mai citisem cateva carti semnate Dan Brown si trebuie sa spun sincer ca nu am fost impresionat de niciuna.
Cand a aparut cartea toata lumea se agitase ca un Pepsi pentru ca spunea ca este reala...in a mea spunea de la inceput ca este fictiune bazate pe fapte reale. Altceva ce m-a deranjat a fost usurinta cu care puteai sa pui cap la cap indiciile. Eu sunt obisnuit cu SF-urile, fiind fan al lui Asimov si acolo cam trebuie sa te documentezi, sa gandesti si sa te astepti la neasteptat. Ma rog nu sunt critic, dar am fost dezamagit.
In alta ordine de idei am inceput facultatea si desi am doar 3 zile pe saptamana cursuri, prevad de acum lehamitea de scoala. Mi se par ore pierdute, nu pentru ca sunt de scoala, ci pentru ca puteam sa fac ceva mai bun cu timpul meu. Ce? Habar nu am, dar simt ca dupa 3 ani de facultate, drumul pe care l-am ales nu este cel pe care il doream. Si imi este frica...de o viata ce nu o sa-mi placa. De un serviciu pe care o sa-l urasc, de cum o sa ma transforme intr-un robot.
Am ales jurnalism pentru ca imi creasem impresia unui rebel fara cauza, ce investigheaza, spune adevarul si darama mituri sau personalitati. Am aflat ca trebuie sa te supui unui redactor, unei politici redactionale si sa stai la cheremul unui politician sau altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!