marți, 19 martie 2013

Iubirea pe un piedestal

Da, stiu ca este un titlu siropos, dar altul mai bun nu am gasit care sa exprime mai bine esenta articolului. Daca aveti rabdare cu mine o sa va explic mai pe indelete.



Nu vorbesc de altii, ci o sa ma rezum la persoana mea. Cred ca sunt singurul expert si ma pot intelege cel mai bine. Problema mea principala intr-o relatie este imaginatia exacerbata ce nu duce la nimic bun. Daca vad o fata si simt ca ea este potrivita fac tot posibilul sa fiu cu ea. Desigur asta inseamna ca dureaza ceva timp pana ajungem sa fim iubiti, sau sa nu fim. Indiferent de rezultatul final, timpul acela este vital pentru ca atunci imi imaginez. Cum fac fetele alea prostute la tv cand se vad mirese. Doar ca la mine nu ajunge asa departe ci se impotmoleste in detalii.

De la muzica, la inteligenta, la iesitul in public sau intalnirea cu prietenii. Toate sunt verificate si disecate de mintea mea ce nu pare sa aiba o alta preocupare. Partea si mai rea abia acum urmeaza. Daca detaliile ar fi tot, nu m-as plange ci as zice ca sunt obsesiv-compulsiv. Dar creierul meu face si presupuneri in legatura cu fata si relatia. Ca o sa fie totul superb, ne vom intelege din priviri si ne vor place aceleasi mii de lucruri.

Din pacate de indata ce am inceput relatia, imi dau seama ca nu se intampla toate lucrurile de mai sus. Ar fi probabil anormal, din moment ce nu traim in basme sau filme de dragoste. Si sunt dezamagit prosteste. Bineinteles ca lucrul acesta se simte intr-o relatie si cum poti sa-i spui cuiva "nu esti tu de vina, sunt eu"? Un cliseu mai mare nu am auzit de cand sunt eu.

Si sa nu credeti ca nu se intampla des, ba din din contra. De fiecare data cand relatia pare promitatoare si eu fericit, ma sabotez de frica unei bucurii prea mari. Ma astept ca ceva ingrozitor sa strice totul si prefer s-o fac inainte ca asta sa se intample.

Stiu ca sunt ciudat si ma considerati  dupa randurile astea la fel de ciudat, dar chiar asa se intampla. Nu o fac intr-un mod constient si mi-am dat seama de tot ce am scris mai sus dupa lungi perioade de timp destinate mie.

2 comentarii:

Bine, bine...ai ceva de spus!