miercuri, 18 septembrie 2013

Povestea tarfelor mele triste.

Pe Gabriel Garcia Marquez il cunoasteam dupa sutele de citate ce impanzesc internetul. Cartile sale le-am evitat datorita celebritatii. Am fost dezamagit de multe carti cu statutul de opere. Nu pentru ca sunt un cititor pretentios sau prost (sper eu) ci pentru ca nu se muleaza personalitatii mele. Gusturile nu se discuta, asa ca am ales sa il las pe Marquez ca o ultima baricada, ce odata cazuta ma va face sa renunt la cartile recomandate de critici.


Nu am avut nicio asteptare, dar am primit atat de multe de la Povestea tarfelor mele triste incat ar fi pacat sa nu impartasesc ce am simtit. Avem un jurnalist ce implineste varsta de 90 de ani. Toata viata lui nu a intalnit iubirea si fiecare fata sau femeie cu care s-a culcat a primit bani in schimbul serviciilor sale. Nu este frumos si nici nu a avut succes la femei. Acum la aniversarea lui isi doreste ceva special: o fata virgina. Matroana unui bordel ii gaseste o fata de 14 ani. Aici constiinta ta intra in alerta si se intreaba: 90 de ani si 14 ani? Unde este politia si cum sa scrii despre asa ceva?

Incet, incet iti dai seama de fictiune si de faptul ca trecerea spre capitolele urmatoare se face lin si cu multa grija. De indata ce  o vede pe copila intr-o camera saracacioasa de bordel, batranul prinde drag de copila cum nu a mai facut-o pana la aceasta varsta.

In paginile urmatoare vezi transformarea "junelui", dintr-un monument al preciziei, al batranetii si al timpurilor apuse intr-un indragostit obsedat de iubita sa.Si traiesti si tu toate etapele astea, te indragostesti, uiti de clasici de carti si de slujba in acelasi timp cu batranul. Scrii si tu scrisoarea de dragoste in locul unei rubrici plictisitoare in ziar. Simti deznadejdea lui atunci cand o pierde temporar pe iubita si o vede in orice fata. Cand alearga prin micul orasel in speranta ca o va regasi simti tumultul sufletesc neobisnuit.

Cand altii se pregatesc de moarte, el se pregateste de  iubire si de o viata noua dupa ce o regaseste pe copila. Gaseste iubirea dupa  o viata arida, in care s-a uscat incet platind tarfe pentru a ramane viu in interior.

Poate m-am exprimat greoi sau prost si nu v-am facut sa cititi cartea. Imi cer iertare pentru asta si nu ma luati in calcul. Cititi cartea si promit ca o sa simtiti altceva. Pentru mine a fost ceva extraordinar si m-am regasit in multe pasaje. Sa gasesti iubirea atunci cand nu te mai astepti si nici viata nu a fost blanda cu tine. Sa te indragostesti in ciuda obstacolelor si sa astepti moarte fericit, in timp ce altii sunt acriti de viata. Cautarea fericirii nu se termina niciodata si doar moarte ii pune capat. Sau este doar un alt inceput.

4 comentarii:

  1. Si eu am citit aceasta carte.
    Incearca Jose Saramago - apoi revino cu o parere :)

    www.oglindaoglinjoara.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
  2. Oara chiar niciodata sa nu fie prea tarziu? Mie mi se pare totusi extrem 90 si 14, dar nu o sa indraznesc sa emit opinii fara sa fi citit cartea, putand totusi sa nu ma surprinda credinta lui Marquez intr-o dragoste tarzie, daca ma raportez la cartea lui "Dragostea in vremea holerei".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am fost surprins de diferenta de varsta, dar pe masura ce citesti iti dai seama ca el intinereste sufleteste. Ca sa nu mai spun ca noi vedem prin alti ochi lucrurile acestea, fata de momentul actiunii.

      Ștergere

Bine, bine...ai ceva de spus!