Indiferent de ceea ce am acum in jurul meu, chiar si in cele mai fericite momente, nu exista o clipa in care parca tot ar mai trebui ceva. Parca o voce in strafundurile mintii ce sopteste incet dar necontenit ca poti sa ai mai mult, ca picatura de apa ce sapa in piatra. De ce Dumnezeului as vrea mai mult? Nu pot sa spun ca sunt in extaz in fiecare moment din zi, dar ma simt oarecum multumit. Am o familie ce ma iubeste, o prietena ce tine la mine, o sanatate de fier si o minte ce inca functioneaza normal.
Adevarat ca nu am banii cat sa ma scald in ei ca Scrooge McDuck, dar nu cred ca banii ar fi motivul acestei nemultumire. Poate mi-e frica de viitorul fara aceasta stare de bliss..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!