Sa fii patriot sau nu?

   Am lasat sa treaca cateva zile de la Ziua Nationala pentru a Romaniai pentru un singur motiv. De 1 Decembrie toata lumea este plina de dragoste de tara si riscam sa vorbesc degeaba. Acum sper ca vom fi un pic mai obiectivi.

   M-am gandit serios de ce ar trebui sa-mi iubesc tara. Nu rahaturi sentimentale : " aici s-au ingropat stramosii mei" sau cine stie ce. Traiesc intr-o tara unde ne furam caciula fara rusine. Ba chiar mai mult, suntem mandri de abilitatea noastra de a fura orice de la oricine. Nu ne respectam pe noi si implicit nici pe cei de langa noi. Suntem o tara in care prostia si incultura au ajuns la rang de calitati. 

    O alta caracteristica a noastra este capacitatea de a ne plange de mila, fara a misca un deget pentru a ne schimba starea. Vrem totul pe tava de la un sistem corupt ce ne-a inselat asteptarile de nenumarate ori. Aici vina o are un sistem comunist ce ne-a invatat sa fentam munca. Toata lumea muncea, fura si avea de toate. Un paradox al sistemului comunist roman.

    Sunt oameni ce ma vor injura pentru ce am scris mai sus. Nu-i nimic, sunt obisnuit caci la noi asa se procedeaza: injuri pe cineva cand nu esti de accord in loc sa aduci argumente. Nu avem bun-simt, suntem mandri peste masura si obsedant de superficiali.

    Cu toate acestea inca imi iubesc tara. Nu pentru conducatori, bogatiile sau relifeul ei. O iubesc pentru o mana de oameni ce se zbat in mocirla si duc numele si steagul nostru in lume. Sunt mandru pentru mainile tabacite ale lui Bute, sutul magic al lui Hagi, exercitiul perfect al Nadiei sau exuberanta unui Ilie Nastase cu plete. Sunt patriot pentru ca exista romani la Microsoft sau elevi romani ce castiga medalii de aur la concursuri de stiinta. Imi iubesc tara pentru ca au murit strabunici in razboi pentru o viata mai buna si un petec de pamant. 

     Sunt patriot pentru toate cele de mai sus si pentru multe alte lucruri marunte pe care nimeni nu le observa dar ar face viata in Romani mult mai urata.