Da-i voie omului sa fie prost!

Nu am inteles niciodata de ce sunt obligati oamenii sa fie intr-un fel sau altul. Mi se pare mai ok daca lasi o persoana sa se desfasoare, atat timp cat nu deranjeaza libertatea altuia.

De ce presiunea asta imensa pe copii ca sa ia Bacul? Eu ma gandesc ca daca un copil vrea sa fie prost si fara diploma sa fie. Vrea el sa lucreze intr-o fabrica ca un sclav? Perfect din partea mea. Sau poate are un tata ce ne ingroapa in bani si il pune director la firma lui. Bravo lui ca s-a nascut in familia care trebuie. 

Ce atata tevatura pentru asta? Nu poti sa schimbi omul daca el nu vrea. O fata poate vrea sa fie curva si sa culce cu toti barbatii pe care ii intalneste. Cred ca ar fi culmea daca cineva s-ar duce la ea si i-ar spune: "Tu sa te opresti din curvit". Sau ar fi un preot  probabil. Daca as fi eu unul dintre posibilii parteneri as fi chiar suparat. Cine esti tu sa nu lasi fata sa se culce cu mine?

Asa si cu drogurile, bautura si alte chestii nocive. Omul vrea sa-si taie din zile, ca asa vrea el. Nu-s ale mele secundele si minutele pierdute. Cat timp nu-mi da in cap si nu imi cere ceva este liber sa bage in el sare de baie, nicotina sau heroina cu pumnul. Suntem multi si avem nevoie de spatiu si resurse. Nu te ajuta inteligenta sa discerni ce este santos si ce nu dupa o anumita varsta nu cred ca trebuie sa te trag eu sau altul de guler. O viata ai YOLO! ( sper sa se duca astia primii)

Nu admir deloc oamenii ce te roaga sa te pocaiesti, sa nu mai bei, sa inveti etc. Ce treaba au ei cu restul lumii? D-aia au murit oameni in 89', sa ai acum dreptul sa fi prost. 

5 oameni ce au trait in aeroport

Situatia lui Edward Snowden (blocat pe un aeroport timp de 13 zile), omul ce a divulgat cele mai intunecate secrete ale S.U.A. m-a dus cu gandul la filmul "Terminalulu" cu Tom Hanks. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca filmul este bazat pe o poveste adevarata si ca au mai existat astfel de oameni blocati in aeroporturi.

• Mehran Karimi Nasseri - Dupa cum spuneam si mai sus, filmul in care Tom Hanks joaca, are la baza o poveste adevarata: pe cea a lui Mehran Karimi Nasseri. Acesta a trait peste 18 ani in aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Expulzat din Iran dupa ce participase la protestele impotriva regimului, Nasseri a ales ca destinatie Londra, via Paris. Dar documentele sale au fost furate si ca atare i-a fost refuzata intrarea in Regatul Unit, ca apoi sa fie trimis inapoi in Franta. A incercat sa obtina azil, dar i-a fost respins, motiv pentru care starea sa legala a devenit una incerta. Fara documente nu a putut obtine azil si a ramas in aeroport pentru 18 ani. A scris, a citit si a dormit in aeroport. In 2006 a fost internat intr-un spital datorita starii precare de sanatate. Astazi traieste intr-un azil pentru persoanele fara adapost.

• Zahra Kamalfar - Pentru 10 luni, Zahra a trait pe aeroportul Sheremetyevo din Moscova impreuna cu cei doi copii ai sai. Femeia a fost arestata impreuna cu sotul ei dupa ce au participat la un miting pentru drepturile omului in Teheran.  In aprilie 2005 autoritatile l-au executat pe sotul ei, iar Zahra si-a luat copii si  a fugit din tara, cu destinatia Canada. Cu ajutorul unor documente falsificate a zburat in Turcia, apoi Rusia urmand sa ia un avion spre Germania si apoi Canada. Falsul a fost descoperit in Germania si a fost trimisa inapoi in Rusia cu ambii copii. Autoritatile ruse au dorit sa ii deporteze pe toti 3 inapoi in Iran, dar Zahra si-a taiat venele in semn de protest. In final, dupa 10 luni, Consulului ONU pe probleme de refugiati i-a aprobat cererea de azil in Canda, unde familia a zburat imediat.

• Hiroshi Nahar - Domnul din imagine nu are o poveste trista precum cei din cazurile precedente. Pe 2 septembrie 2008 Nahar a ajuns pe aeroportul din Mexico City cu o viza de turist.  Pentru motive pe care nu le-a spus nimanui el a ramas in terminalul 1din aeroportul Benito Juarez pana pe 28 decembrie 2008, cand o femeie numita Oyuki l-a invitat la ea acasa.

• Feng Zheng - A devenit cunoscut publicului dupa ce China i-a refuzat intrarea in tara, desi era cetatean chinez. Cunoscut drept un activist al drepturilor omului, Zheng a denuntat abuzurile armatei in tara sa. Dupa ce a plecat in Japonia pentru a se trata, el a dorit sa intre in tara natala, dar autoritatile chineze i-au interzis acest lucru, nu o data, ci de 9 ori.  El a ramas 3 luni pe aeroportul Norita din Japonia protestand impotriva tratamentului la care este supus de autoritatile chineze. Intr-un final a reusit sa se intoarca acasa, unde a fost acuzat si arestat la domiciliu.

•  Heinz Muller - Cetateanul german a zburat la Rio de Janeiro pentru a isi intalni dragostea gasita pe internet. Din pacate femeia nu a aparut si din motive stiute doar de el, Muller a decis sa mai stea inca 13 zile pe aeroport. Dupa cele 13 zile el a fost convins sa paraseasca aeroportul, nu inainte de a fi supus unui control psihologic.
  
  

Viitorul vandut

Am citit cu totii despre scandalul ce a avut loc si anul acesta la examenul de Bacalaureat. Un astfel de eveniment este ca Eurovisionul: nicio editie fara cearta si acuze.

Nu m-a surprins prea tare flagrantul acela fenomenal cu zeci de profesori luati de politisti. Era inevitabil, tinand cont de cat de raspandit este flagelul coruptiei la noi. Ce nu am inteles eu asa bine a fost consternarea autoritatilor si a oamenilor de rand. Era parca primul an in care s-a dat spaga la BAC. Asa ceva nu se mai auzise de dinainte de Tepes. Asta era sentimentul general, transmis de presa cel putin.

Complet fals, precum stiti si voi. S-au uitat oare anii in care protocolul era de la sine inteles  si pungile pline cu zeci de cadouri umpleau cancelariile? Ne place tare mult sa fim lupul moralist, dar uitam repede cum s-a intamplat si la noi.

A sarit toata lumea cu gura pe copii. Ca sunt prosti, ca nu invata, ca scoala este de vina etc. Multe sunt adevaruri, nu pot sa neg. Exista elevi ce nu vor sa invete, profesorii ce nu ar trebui sa predea sau scoli ce ar trebui inchise.

Uitam in schimb salariile mizere din invatamant,  educatia pe care parintii uita sa o dea copiilor si cat de putin punem pret pe invatatura. Punem la colt oamenii inteligenti si ii aratam cu degetul, ca pe niste ciudatenii ale naturii si pe urma tot noi spunem ca tara este condusa de oameni prosti si copii de azi nu sunt buni la nimic.

Este o simpla relatie cauza-efect pe care o ignoram. Cand examenele la clasa a 8 si a 12 au fost prea grele, a fost de vina ministrul  ce a dorit sa pice cat mai multi copii. Sarmanii copii, care invatasera, dar au fost striviti de subiectele dificile. Acum cand au fost pentru toti prostii, iar nu este bine: nu este corect pentru cei care au invatat.

Uite asa distrugem generatii intregi de oameni. Ce nu stiu la ce sunt buni, unde au lacune si ce ar trebui sa-si aleaga in viata. Stiu asta din proprie experienta. Termini liceul, crezi ca este bun la ceva, Bacul il treci si iti alegi o facultate. Care nu are nicio legatura cu ce credeai tu, da ro termini pentru ca deh, ai inceput-o.

Si ai ajuns in punctul in care nu prea mai ai de ales. A cui a fost vina? A spagii, a profesorilor, a ta sau a sistemului? 

Bad day.

Pentru unii o zi proasta inseamna pierderea autobuzului sau ruperea unui toc. Pentru mine o zi proasta reprezinta o zi in care nu pot sa scap de gandurile mele.

Stiu ca sunt ciudat si poate greu de explicat, dar asta este pentru mine o zi nefericita. Indiferent de ce as face, in minte am o invalmaseala de ganduri ce ma face nerabdator, trist, melancolic etc.

Orice as incerca sa fac, parca nimic nu merge. Daca ma joc pe calculator sau citesc o carte, parca este mai rau. Nici macar nu reusesc sa ma bucur de ele pentru ca mintea mea nu vrea sa amorteasca deloc.

Si imi aduc aminte de ce am facut acum 5 ani, ce prost am fost atunci si ce trebuia sa spun. De parca ar schimba cu ceva actiunile de atunci. Sau ma gandesc la viitor cu o frica pe care nu o inteleg si nici nu ii gasesc sursa.

Rezultatul? Un eu atat de agitat incat sapa santuri pentru a se linisti si pentru a se bucura de week-endul lui scurt. Dar problema si mai mare este ca pana si noaptea este aproape la fel. Am atat de multe idei, bune mi se pare mie atunci, incat as castiga vreun Pulitzer sau un Nobel. Dar cand vine dimineata nu imi mai amintesc nimic, oricat de mult as incerca.

Partea cea mai proasta este ca in momentele astea, ciudate, sunt cea mai morocanoasa persoana. In primul rand pentru ca nu am rabdarea obisnuita, de a asculta persoana ce imi vorbeste. In al doilea rand nu pot simula acea politete pe care sunt nevoit sa o am ca un om civilizat. Asa ca ma transform intr-un cave neanderthal ca raspunde oricui monosilabic sau prin interjectii.

Ce ma deranjeaza cel mai mult la zilele proaste este ca imi ramane in minte vreo situatie in care puteam sa reactionez diferit. Si ma chinuie imaginatia cu cateva scenarii diferite.

Astazi este in mod cert o zi proasta.

Tara mea si oamenii din ea...

Am auzit cu totii de accidentul din Muntenegru. Am vazut transmisiuni in direct cu oameni scosi dintre fiarele contorsionate. Cu medici ce incercau sa resusciteze raniti si oameni obisnuiti ingrijorati pentru soarta semenilor.

Pentru prima oara in mult timp am vazut institutiile statului reactionand adecvat. O colaborare ce in alte tari este normala, dar pentru noi pare un miracol. Ministerul Apararii, Ministerul Sanatatii si echipaje SMURD gata de interventie intr-un timp relativ scurt. L-am remarcat iarasi pe Raed Arafat, un om ce ar putea in orice secunda sa plece din tara, dar a ramas si a creat un sistem comparabil cu cele din tarile vestice.

Politistii ce stateau la coada pentru a dona sange sau in soare pentru a crea culoare ambulantelor ce aduceau ranitii. Totul a fost ceva ce nu am mai vazut pana acum.

Dar cel mai mult m-a surprins empatia oamenilor de rand. Pe strada, in mijloacele de transport si in birouri. Erau oameni ce se gandeau cu parere de rau la familiile celor disparuti. Si nu o faceau doar pentru a aparea interesati. 

A fost un moment ce m-a facut mandru ca inca mai exista oameni buni la noi in tara. Ca inca mai exista speranta pentru noi. Din pacate reversul medaliei este ca aceste lucruri frumoase le vad doar atunci cand se intampla dezastre. Suntem buni doar cand este un cutremur sau  inundatie.

P.S. Pe langa mandria mea nationala nu pot sa nu mentionez  indatorarea pe care o simt pentru muntenegreni. Nu ii cunoasteau, nu aveau nimic de castigat si totusi s-au avantat in prapastie cu sfori si alte improvizatii fara sa mai astepte descarcerarea. Au stat langa raniti, s-au asezat la cozi pentru a dona sange fara sa ceara recunoastere.  Astazi au declarat, ca si noi, zi de doliu national. Pentru un popor ce a suferit enorm au aratat ca pentru ei nu exista dusmani, ci doar prieteni. Le multumesc pe aceasta cale.

Coincidenta sau nu?

Unora le place sa traiasca intr-un univers guvernat de legi stricte. Gravitatia este mereu prezenta, timpul nu zboara si coincidentele nu se intampla. Dar daca totusi se intampla? Este un glitch in the Matrix sau modul Universului de a ne juca feste? Enjoy!

• Incepem cu o coincidenta ce a mai aparut aici pe blog, dar este destul de interesanta pentru a ma face sa ma repet. In 1898 Morgan Robertson a lansat o carte ce vorbea despre un vas de croaziera cu numele de Titan. La prima calatorie spre America, vasul ce era considerat de nescufundat se loveste de un iceberg, iar cele 24 de barci de salvare sunt neincapatoare pentru pasageri. Suna cunoscut, nu? In 1912, acelasi lucru s-a intamplat Titanicului ce avea pana si acelasi numar de barci de salvare.

• Printul de Wales i-a daruit o o cutie de chibrituri aurita unui prienten apropiat, Edward Southern. Acesta un impatimit al vanatorii de vulpi, a pierdut-o dupa ce a cazut de pe cal intr-una dintre iesirile sale. Southern a decis atunci sa-si creeze un duplicat pe care l-a lasat mostenire fiului sau Sam. Acesta la randul sau, a daruit cutia unui prieten din Australia, domnul  Labertouche.  Cand Sam s-a intors in Anglia, un fermier l-a anuntat ca a gasit cutia originala in timp ce-si ara campul. Bucuros, i-a scris fratelui sau ce calatorea prin America. Acesta din urma a primit scrisoarea si a citit-o cu voce tare strainului din compartimentul de tren. Coincidenta? Strainul avea in buzunar duplicatul cutiei de chibrituri, data de catre un prieten din Australia...domnul Labertouche.

• Trebuie sa spun ca se mai intampla si coincidenta ce sunt cu adevarat macabre. In 1991 Cristina Vernoni de 19 ani a murit la o trecere cu calea ferata. Ea nu s-a asigurat si un trenul a lovit-o mortal. 4 ani mai tarziu tatal ei trecea prin exact acelasi loc pentru a se duce la munca. A facut aceeasi greseala si a fost si el lovit de tren. Trenul era condus de acelasi om ce o lovise si pe Cristina.

• Se spune ca este destul de greu ca doi oameni sa se gandeasca la acelasi lucru. Dar sa te gandesti si la cele mai mici detalii este si mai greu. Dar s-a intamplat in cazul lui Dennis Pericol public. In 1951 Hank Ketcham si  David Law au publicat in aceeasi zi o carte de benzi desenate ce spunea povestea unui copil problema. Cei doi habar nu avut de coincidenta si cand au aflat au vorbit si au decis ca fiecare sa publice in continuare pataniile lui Dennis. Culmea este ca initial pana si tricourile avea aceleasi culori.

• Cand esti in toiul unui razboi mondial si planuiesti o invazie in Europa nazista coincidentele nu ti se pare amuzante. Cand cineva din MI5 face integrame si gaseste intr-o singura pagina raspunsurile OMAHA si UTAH- plajele de asalt pentru americani, apoi NEPTUNE- suportul naval si ca cireasa de pe tort OVERLORD - numele operatiunii, atunci coincidentele par prea mari. Imediat ofiterii de la serviciul de informatii britanic s-au gandit ca au scurgere de informatii si au zis sa faca o vizita omului ce a creat integrama. Se asteptatu la un spion german ce trimisese nazistilor datele invaziei din Normandia si au gasit un profesor de 54 de ani, Leonard Dawe. Acesta a spus ca a ales aleatoriu datele si nu intelege ce treaba are MI5 cu el. Din fericire pentru el, spunea adevarul, iar invazia a mers conform programului.

P.S. Alt articol asemanator gasiti aici.