Bad day.

Pentru unii o zi proasta inseamna pierderea autobuzului sau ruperea unui toc. Pentru mine o zi proasta reprezinta o zi in care nu pot sa scap de gandurile mele.

Stiu ca sunt ciudat si poate greu de explicat, dar asta este pentru mine o zi nefericita. Indiferent de ce as face, in minte am o invalmaseala de ganduri ce ma face nerabdator, trist, melancolic etc.

Orice as incerca sa fac, parca nimic nu merge. Daca ma joc pe calculator sau citesc o carte, parca este mai rau. Nici macar nu reusesc sa ma bucur de ele pentru ca mintea mea nu vrea sa amorteasca deloc.

Si imi aduc aminte de ce am facut acum 5 ani, ce prost am fost atunci si ce trebuia sa spun. De parca ar schimba cu ceva actiunile de atunci. Sau ma gandesc la viitor cu o frica pe care nu o inteleg si nici nu ii gasesc sursa.

Rezultatul? Un eu atat de agitat incat sapa santuri pentru a se linisti si pentru a se bucura de week-endul lui scurt. Dar problema si mai mare este ca pana si noaptea este aproape la fel. Am atat de multe idei, bune mi se pare mie atunci, incat as castiga vreun Pulitzer sau un Nobel. Dar cand vine dimineata nu imi mai amintesc nimic, oricat de mult as incerca.

Partea cea mai proasta este ca in momentele astea, ciudate, sunt cea mai morocanoasa persoana. In primul rand pentru ca nu am rabdarea obisnuita, de a asculta persoana ce imi vorbeste. In al doilea rand nu pot simula acea politete pe care sunt nevoit sa o am ca un om civilizat. Asa ca ma transform intr-un cave neanderthal ca raspunde oricui monosilabic sau prin interjectii.

Ce ma deranjeaza cel mai mult la zilele proaste este ca imi ramane in minte vreo situatie in care puteam sa reactionez diferit. Si ma chinuie imaginatia cu cateva scenarii diferite.

Astazi este in mod cert o zi proasta.