One day at a time

Sunt zile in care mi-as dori sa zambesc neincetat fara un motiv anume. Sa merg pe strada fara sa vad lumea de langa mine. Sa iubesc fara sa fiu nevoit sa dau mereu dovezi.

Sa trec prin viata simtind momentele la intensitatea lor maxima. Chiar si clipele mai putin placute. Si durerea face parte din noi si as vrea sa o traiesc, sa o inving. Apoi  sa o imbratisez ca pe o amanta ce mi-a daruit momentele stiute doar de noi doi.

Sa rup lanturile nevazute ce ma tin intr-un loc. Sa zbor macar in gand spre un loc mai bun in care sa fiu parte a unui intreg. Sa distrug rand pe rand zidurile pe care le-am ridicat si sa arunc masca de om fericit si amabil pe care o pun mereu pe fata.

Sa le spun unora ca nu ii suport deloc si este pacat de oxigenul pe care il consuma. Sa fiu inconjurat doar de oamenii pe care ii respect si iubesc. 

Sa ma uit la stele noaptea si sa ma minunez de fiecare data. Sa merg incet fara sa alerg dupa cineva sau ceva. Sa simt ca nu ma irosesc.

Sa-mi gasesc jumatatea perfecta si sa am curajul si inteligenta de a-mi da seama si de a-i spune si ei asta. Sa traiesc.

Zen days.

Weekendul ce tocmai a trecut a fost extrem de ocupat. Am fost invitat la o nunta ce a avut loc in Lepsa. Aer curat, munte si multa distractie.

Drumul de intoarcere a fost lung si obositor, iar ziua de luni a fost o ceata totala. Extrem de obosit am stat la birou ca un om ce tocmai fumase cel mai mare joint. Atat de obosit eram.

Dar partea cea mai buna a venit dupa. Seara a fost atat de frumoasa fara un motiv anume. Fara ganduri negre, fara discutii despre viitorul apropiat sau indepartat si fara drame personale. Nu disparusera, dar erau ingropate adanc intr-un coltisor al mintii.

Ziua de marti a continuat in aceeasi directie. Desi inca resimteam efectele oboselii, mintea mi-a fost limpede, fara niciun gand sau sentiment rau. Nici fericit nu am fost, sa sar in pat de bucurie, dar parca nici nu era nevoie. Am fost pur si simplu impacat cu mine si cu viata mea. 

Nu stiu ce inseamna cu adevarat starea de Nirvana, dar mi s-a parut ca am atins-o, macar pentru cateva ore. Ciudat, stiu, dar eram fizic obosit si mental mai ager ca niciodata.

Poate a contat ca am fost cateva zile singur, sau poate ca aveam nevoie de eveniment care sa ma distraga de la propriile mele ganduri. Nu stiu si sincer nici nu prea as vrea disec motivele acestei perioade de relax.

Ma bucura faptul ca au trecut 3 zile ca prin ceata. Fara complicatii, fara stres, fara gandurile mele obisnuite si fara senzatia aceea apasatoare pe care m-am obisnuit s-o simt. Zi dupa zi intr-o pace sufleteasca si mentala pe care nu le-am mai intalnit de mult timp.

Eu-Tu.

Eu-Tu.

Am tacut atata timp si am tinut in mine;
Credeam ca voi vorbi si totul va fi bine.

Ca vom uni cerul si pamantul,
Dar am pierdut deznodamantul.

Speram furios la un miracol
Sa ma scape din acest moment ridicol.

Nu a venit si am ramas singur si retras
In al singuratatii lacas.

Inima ma va pizmui mereu
Pentru al orgoliului rateu...


Stanca

O simpla piatra am acum si-n piept salasluieste
Dar viata i s-a dus demult, pe nimeni nu iubeste

Cuvantul tau era porunca dar astazi nu se aude.
Iar viata,lupta surda a valurilor si-a singuratii stanca.

Da-i voie omului sa fie prost!

Nu am inteles niciodata de ce sunt obligati oamenii sa fie intr-un fel sau altul. Mi se pare mai ok daca lasi o persoana sa se desfasoare, atat timp cat nu deranjeaza libertatea altuia.

De ce presiunea asta imensa pe copii ca sa ia Bacul? Eu ma gandesc ca daca un copil vrea sa fie prost si fara diploma sa fie. Vrea el sa lucreze intr-o fabrica ca un sclav? Perfect din partea mea. Sau poate are un tata ce ne ingroapa in bani si il pune director la firma lui. Bravo lui ca s-a nascut in familia care trebuie. 

Ce atata tevatura pentru asta? Nu poti sa schimbi omul daca el nu vrea. O fata poate vrea sa fie curva si sa culce cu toti barbatii pe care ii intalneste. Cred ca ar fi culmea daca cineva s-ar duce la ea si i-ar spune: "Tu sa te opresti din curvit". Sau ar fi un preot  probabil. Daca as fi eu unul dintre posibilii parteneri as fi chiar suparat. Cine esti tu sa nu lasi fata sa se culce cu mine?

Asa si cu drogurile, bautura si alte chestii nocive. Omul vrea sa-si taie din zile, ca asa vrea el. Nu-s ale mele secundele si minutele pierdute. Cat timp nu-mi da in cap si nu imi cere ceva este liber sa bage in el sare de baie, nicotina sau heroina cu pumnul. Suntem multi si avem nevoie de spatiu si resurse. Nu te ajuta inteligenta sa discerni ce este santos si ce nu dupa o anumita varsta nu cred ca trebuie sa te trag eu sau altul de guler. O viata ai YOLO! ( sper sa se duca astia primii)

Nu admir deloc oamenii ce te roaga sa te pocaiesti, sa nu mai bei, sa inveti etc. Ce treaba au ei cu restul lumii? D-aia au murit oameni in 89', sa ai acum dreptul sa fi prost. 

5 oameni ce au trait in aeroport

Situatia lui Edward Snowden (blocat pe un aeroport timp de 13 zile), omul ce a divulgat cele mai intunecate secrete ale S.U.A. m-a dus cu gandul la filmul "Terminalulu" cu Tom Hanks. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca filmul este bazat pe o poveste adevarata si ca au mai existat astfel de oameni blocati in aeroporturi.

• Mehran Karimi Nasseri - Dupa cum spuneam si mai sus, filmul in care Tom Hanks joaca, are la baza o poveste adevarata: pe cea a lui Mehran Karimi Nasseri. Acesta a trait peste 18 ani in aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Expulzat din Iran dupa ce participase la protestele impotriva regimului, Nasseri a ales ca destinatie Londra, via Paris. Dar documentele sale au fost furate si ca atare i-a fost refuzata intrarea in Regatul Unit, ca apoi sa fie trimis inapoi in Franta. A incercat sa obtina azil, dar i-a fost respins, motiv pentru care starea sa legala a devenit una incerta. Fara documente nu a putut obtine azil si a ramas in aeroport pentru 18 ani. A scris, a citit si a dormit in aeroport. In 2006 a fost internat intr-un spital datorita starii precare de sanatate. Astazi traieste intr-un azil pentru persoanele fara adapost.

• Zahra Kamalfar - Pentru 10 luni, Zahra a trait pe aeroportul Sheremetyevo din Moscova impreuna cu cei doi copii ai sai. Femeia a fost arestata impreuna cu sotul ei dupa ce au participat la un miting pentru drepturile omului in Teheran.  In aprilie 2005 autoritatile l-au executat pe sotul ei, iar Zahra si-a luat copii si  a fugit din tara, cu destinatia Canada. Cu ajutorul unor documente falsificate a zburat in Turcia, apoi Rusia urmand sa ia un avion spre Germania si apoi Canada. Falsul a fost descoperit in Germania si a fost trimisa inapoi in Rusia cu ambii copii. Autoritatile ruse au dorit sa ii deporteze pe toti 3 inapoi in Iran, dar Zahra si-a taiat venele in semn de protest. In final, dupa 10 luni, Consulului ONU pe probleme de refugiati i-a aprobat cererea de azil in Canda, unde familia a zburat imediat.

• Hiroshi Nahar - Domnul din imagine nu are o poveste trista precum cei din cazurile precedente. Pe 2 septembrie 2008 Nahar a ajuns pe aeroportul din Mexico City cu o viza de turist.  Pentru motive pe care nu le-a spus nimanui el a ramas in terminalul 1din aeroportul Benito Juarez pana pe 28 decembrie 2008, cand o femeie numita Oyuki l-a invitat la ea acasa.

• Feng Zheng - A devenit cunoscut publicului dupa ce China i-a refuzat intrarea in tara, desi era cetatean chinez. Cunoscut drept un activist al drepturilor omului, Zheng a denuntat abuzurile armatei in tara sa. Dupa ce a plecat in Japonia pentru a se trata, el a dorit sa intre in tara natala, dar autoritatile chineze i-au interzis acest lucru, nu o data, ci de 9 ori.  El a ramas 3 luni pe aeroportul Norita din Japonia protestand impotriva tratamentului la care este supus de autoritatile chineze. Intr-un final a reusit sa se intoarca acasa, unde a fost acuzat si arestat la domiciliu.

•  Heinz Muller - Cetateanul german a zburat la Rio de Janeiro pentru a isi intalni dragostea gasita pe internet. Din pacate femeia nu a aparut si din motive stiute doar de el, Muller a decis sa mai stea inca 13 zile pe aeroport. Dupa cele 13 zile el a fost convins sa paraseasca aeroportul, nu inainte de a fi supus unui control psihologic.
  
  

Viitorul vandut

Am citit cu totii despre scandalul ce a avut loc si anul acesta la examenul de Bacalaureat. Un astfel de eveniment este ca Eurovisionul: nicio editie fara cearta si acuze.

Nu m-a surprins prea tare flagrantul acela fenomenal cu zeci de profesori luati de politisti. Era inevitabil, tinand cont de cat de raspandit este flagelul coruptiei la noi. Ce nu am inteles eu asa bine a fost consternarea autoritatilor si a oamenilor de rand. Era parca primul an in care s-a dat spaga la BAC. Asa ceva nu se mai auzise de dinainte de Tepes. Asta era sentimentul general, transmis de presa cel putin.

Complet fals, precum stiti si voi. S-au uitat oare anii in care protocolul era de la sine inteles  si pungile pline cu zeci de cadouri umpleau cancelariile? Ne place tare mult sa fim lupul moralist, dar uitam repede cum s-a intamplat si la noi.

A sarit toata lumea cu gura pe copii. Ca sunt prosti, ca nu invata, ca scoala este de vina etc. Multe sunt adevaruri, nu pot sa neg. Exista elevi ce nu vor sa invete, profesorii ce nu ar trebui sa predea sau scoli ce ar trebui inchise.

Uitam in schimb salariile mizere din invatamant,  educatia pe care parintii uita sa o dea copiilor si cat de putin punem pret pe invatatura. Punem la colt oamenii inteligenti si ii aratam cu degetul, ca pe niste ciudatenii ale naturii si pe urma tot noi spunem ca tara este condusa de oameni prosti si copii de azi nu sunt buni la nimic.

Este o simpla relatie cauza-efect pe care o ignoram. Cand examenele la clasa a 8 si a 12 au fost prea grele, a fost de vina ministrul  ce a dorit sa pice cat mai multi copii. Sarmanii copii, care invatasera, dar au fost striviti de subiectele dificile. Acum cand au fost pentru toti prostii, iar nu este bine: nu este corect pentru cei care au invatat.

Uite asa distrugem generatii intregi de oameni. Ce nu stiu la ce sunt buni, unde au lacune si ce ar trebui sa-si aleaga in viata. Stiu asta din proprie experienta. Termini liceul, crezi ca este bun la ceva, Bacul il treci si iti alegi o facultate. Care nu are nicio legatura cu ce credeai tu, da ro termini pentru ca deh, ai inceput-o.

Si ai ajuns in punctul in care nu prea mai ai de ales. A cui a fost vina? A spagii, a profesorilor, a ta sau a sistemului?