Sunt zile in care mi-as dori sa zambesc neincetat fara un motiv anume. Sa merg pe strada fara sa vad lumea de langa mine. Sa iubesc fara sa fiu nevoit sa dau mereu dovezi.
Sa trec prin viata simtind momentele la intensitatea lor maxima. Chiar si clipele mai putin placute. Si durerea face parte din noi si as vrea sa o traiesc, sa o inving. Apoi sa o imbratisez ca pe o amanta ce mi-a daruit momentele stiute doar de noi doi.
Sa rup lanturile nevazute ce ma tin intr-un loc. Sa zbor macar in gand spre un loc mai bun in care sa fiu parte a unui intreg. Sa distrug rand pe rand zidurile pe care le-am ridicat si sa arunc masca de om fericit si amabil pe care o pun mereu pe fata.
Sa le spun unora ca nu ii suport deloc si este pacat de oxigenul pe care il consuma. Sa fiu inconjurat doar de oamenii pe care ii respect si iubesc.
Sa ma uit la stele noaptea si sa ma minunez de fiecare data. Sa merg incet fara sa alerg dupa cineva sau ceva. Sa simt ca nu ma irosesc.
Sa-mi gasesc jumatatea perfecta si sa am curajul si inteligenta de a-mi da seama si de a-i spune si ei asta. Sa traiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!