Astazi insa mi-a revenit dispozitia. A inceput toamna, parca pe furis, pentru a ne aduce aminte ca vara nu este vesnica si timpul, chiar daca pare sa stea in loc cateodata, curge linistit peste noi. Nu stiu de ce dar ma bucur ca s-a terminat vara. A fost una extrem de dezamagitoare pentru mine. Am terminat facultatea, am luat licenta si totul s-a oprit acolo. Nu a aparut un loc de munca ca printr-o minunte, nu s-au materializat gandurile mele legate de deschiderea unui site si mai presus de toate am vazut ce prieteni tineam pe langa mine.
Sincer sunt mai dezamagit de prieteni decat de restul. Simt o mare mahnire ( da, am folosit cuvantul acesta) pentru ca eu le-am oferit mereu suportul meu, banii sau prezenta mea fizica in momentele cheie. Si ei s-au gandit sa ma rasplateasca cu nepasare, nesimtire si minciuna. Daca erau oameni pe care sa-i cunosc de 2-3 luni nu m-ar fi mirat, dar ii stiu de cand maturam tarana cu genunchii. Sunt insa si prieteni ce inca sunt acolo. Le multumesc pentru asta, desi poate nu spun asta destul de des.
Acum sa trecem la ceva mai fericit. Am fost cavaler de onoare la nunta unui bun prieten de-al meu. A fost ceva inedit pentru mine, pentru ca a trebuit sa tin cont de foarte multe traditii. De la barbieritul mirelui,( s-a plans mai mult decat la mireasa) pana la impodobirea bradului. M-a mbucurat sa-i vad pe cei doi miri la biserica, emotionati, tinandu-se strans de mana. Pe mire il cunosc de mic, iar pe mireasa de pe la 15-16 ani. Erau material de cuplu inca de la inceput. Tachinari, certuri mici si o chimie pe care doar un orb nu o putea vedea.
Sa-i vad pe amandoi cu vereghete pe mana m-a facut sa-mi dau seama ca timpul si destinul le rezolva pe toate. Cat de imprevizibila este viata tot vei avea un tel, prieteni si familie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!