Sol

   Ra sau Aton pentru vechii egipteni, Sunna pentru vikingi, Surya pentru hindusi,  Shamash pentru mesopotamieni, Helios sau Apollo pentru greci si romani. Toate cele enumerate mai sus sunt nume ale Soarelui folosite de civilizatii antice.

   Temut si venerat de oameni de-a lungul istoriei, a ramas un obiect ce ne uimeste si astazi. De abia am inceput sa-i intelegem comportamentul, sa-i dezlegam misterele si  sa vedem ce-l face sa ticaie.

   Astazi am avut parte de o eclipsa partiala de soare. A fost extraordinara, desi cea din 99', parca, a fost mai incitanta. Cand ma uitam la acest fenomen destul de rar, ma intrebam cum oare se simteau oamenii acum 2-3 secole, cand eu, individ din aceasta tehnologizata tot sunt uimit si fascinat. Le inteleg frica  primordiala de intuneric si senzatia de sfarsit al lumii.

   Obturat de cladirile din ce in ce mai inalte, ignorat de o lume invatata sa priveasca in jos, Soarele este mereu la locul sau oferind caldura, lumina si apusuri sau rasarituri celor romantici. Am invatat sa-i folosim energia pentru binele nostru, dar in acelasi timp am aflat ca astrul ne poate distruge civilizatia pentru ca este "nervos".

   Pentru inca 5 miliarde de ani, va continua sa inunde Pamantul cu lumina, caldura pana cand se va stinge cu un mare bang.