Am fost azi intr-un magazin. Nimic neobisnuit pana aici. Pana am dat cu ochii de doi copii de varsta apropiata veniti cu mamicile la cumparaturi. Fara se se cunoasca au inceput sa vorbeasca unul cu altul.

   Poate vi se pare banal dar m-a mirat simplitatea gandirii lor. Ma gandeam la relatiile, regulile si modul de interactionare dintre noi, oameni maturi. Adica pentru un baiat sa intre intr-o relatie cu o fata, trebuie sa fie aprobat de grupul de prietene, sa aiba carisma si sa duca multa munca de convingere, de parca asediaza un castel.( unele castele sunt facute din nisip si se naruie repede:D ). Stiu toate astea pentru ca am trecut din ele si le-am aflat mai tarziu de la prietena mea.

   Sa fim seriosi acum, fiecare dintre noi avem niste regului pe care le urmam atunci cand vine vorba de prieteni, iubite sau iubiti. Acum spunem "nu mai vreau sa ma joc cu tine" mult mai complicat si mai greu decat atunci cand eram mici. 

   Dupa o anumita perioada incetam sa ne facem prieteni noi, poate din egoism sau poate pentru ca ne ajung. Daca la liceu ti-ai facut prietenii ce vor tine o viata intreaga, la facultate ti-ai facut cunostiinte si colegi de facultate si atat iar la serviciu relatii profesionale. Exista o diferenta subtila si poate o s-o sesizati acum sau in viitor si o sa va ganditi la postarea mea.