Cateodata mai gandesc.Mult. Este un defect de-al meu si mi-l asum. Scenarii pesimiste, optimiste, actiuni viitoare sau trecute impreuna cu urmarile si consecintele lor.Mici detalii ce par neimportante si modul in care ne influenteaza atat viata cat si caracterul.
Eu il consider un exercitiu de imaginatie, unii medici il considera primul pas spre nebunie sau paranoia. Este posibil sa avem cu totii dreptate. Mi se pare neintersanta o persoana ce chiar daca nu are posibilitati sau sansa, nu viseaza, nu-si imagineaza, nu tanjeste la mai bine. Pentru mine este echivalentul unei oi. Daca tot esti nevoit sa ramai acolo unde esti fara vreo posibilitate de a-ti atinge aspiratiile, de ce sa nu poti macar visezi? Nu zic sa fii cu capul in nori, dar cred ca o doza de suprarealism este prea mult pentru un om.
Altfel pot la fel de bine sa fiu un animal ce mananca, doarme, se imperecheaza, face urmasi si moare.Refuz sa cred acesta este singurul meu tel in viata. Poate asa credem cu toti, ca fiecare dintre noi este mai important decat celalalt si de aceea poate civilizatia evolueaza. Sau poate din acest motiv se degradeaza. Nu stiu sigur, dar cert este ca o minte fara limitari si un strop de imaginatie fac viata mult mai usoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!