Urasc sa scriu despre accidente, morti sau lucruri rele. Dar fac parte din viata de zi cu zi si ne arata ca nu suntem mai presus de moarte. Ar fi bine sa-i pretuim pe cei care ii avem aproape si sa ne bucuram de ei cat timp mai sunt printre noi.
Dupa deja stiti, 5 mineri au murit in subteran datorita unei deflagratii. Au lasat in urma lor familii distruse de durere. Copii de 7-8 ani ce il asteapta pe tati acasa, fara sa stie ca nu o sa mai vina niciodata. Ma gandesc ca eu la varsta mea as primi un mare soc, dar un copilas ce inca paseste in viata. Partea cea mai rea este ca de multe ori copii intra in mina si ei pentru ca nu au de ales.
Nu o sa fie nici prima nici ultima tragedie din Valea Jiului, dar trebuie sa spun ca m-a impresionat mai mult ca altele.Cu timpul, vestile rele trec pe langa tine si te fac imun, dar acum trebuie sa recunosc ca am simtit un fior prin tot corpul cand am vazut o sotie ce plangea la gura minei. Oameni obisnuiti cu greul, ce muncesc pentru fiecare paine erau cu ochii in lacrimi si probabil undeva, intr-un colt al mintii se gandeau ca puteau sa fie ei acolo jos...
Of...! Ideal ar fi sa traim vesnic si sa nu ducem astfel de griji pe umerii nostri, oricum firavi. Dar se intampla si suferim pentru orice, chiar daca nu este parte din noi. Am fi roboti daca n-am fi impresionati de dramele din jurul nostru. Eu prefer sa nu vizionez stirile. Macar asa traiesc in globul meu si nu ma cutremur cand aud despre asa ceva.
RăspundețiȘtergere:(
RăspundețiȘtergereTrist dar adevarat!
RăspundețiȘtergere