Oamenii au simtit mereu nevoia de a se ruga. Fortele naturii au fost transformate in zei, cu povesti ale nasterii lor si influenta lor asupra noastra.
Vechii egipteni venerau Nilul pentru apele sale binefacatoare, atribuind fiecarui animal si chiar fluviului insasi un zeu ce proteja sau pedepsea oamenii. Hindusii se roaga chiar si astazi Gangelui, ce s-a transformat intr-o zeita atat de puternica incat venirea ei din munti ar fi distrus Pamantul, daca nu era ajutata de Shiva.
Pana si razboiul, o activitate atat de specifica rasei noastre avea propriul zeu, Marte pentru romani, Ares pentru grecii antici.
Ne-am creat nu doar zei si dumnezei ci si demoni. Fricile noastre au fost exagerate pana cand au prins forma in mintea noastra colectiva. Le-am dat cele mai rele calitati ale noastre si i-am facut responsabili de toate faptele noastre reprobabile.
Nu a fost o perioada in istoria noastra in care sa renuntam la religie, oricare ar fi fost ea. Ne-am temut si inca o mai facem de faptul ca existam fara ca cineva mai puternic sa fie raspunzator pentru asta.
Natura ne-a inspaimantat si i-am dat infatisare pentru a o cuprinde cu mintea si pentru a o intelege. Am incercat sa ne explicam cele mai simple sau complexe lucruri prin vointa capricioasa a cuiva in fata caruia nu putem insemna nimic. Unicitatea noastra in regnul animal ne-a facut stapanii planetei dar ne-a facut sa ne intrebam despre originea noastra si viitor.
Asa am apelat la religie pentru a primi raspunsuri si pentru a ingropa grijile. Astazi tot mai multi oameni renunta la o relgie sau alta, inchinandu-se la o alta religie, cea a stiintei. Nu spun ca este bine sau nu, ci doar un pas logic in istoria religiei.
Dar mai avem nevoie de o religie sau este in natura noastra de a gasi raspunsuri in supranatural?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!