Nu cred ca exista oameni fara un tel in viata. Daca totusi ma insel, aceia nu mai pot fi numiti oameni ci roboti, zombie sau idioti.
Indiferent de varsta avem acel vis spre care se indreapta toate eforturile noastre fizice, mintale sau financiare. Fie ca este vorba de o casa, masina, iluminare spirituala sau nemurire; ne dorim cu ardoare acest lucru si il pastram viu in mintea noastre.
De multe ori insa viata nu ne ofera cele mai bune sanse. Suntem distrasi de la telul nostru suprem, de munca, de oameni sau de noi insine. Cautam sprijin material pentru acest vis si ne indepartam fara sa ne dam seama. Fie asta, fie avem un scop atat de inalt incat ne demoralizam atunci cand vedem inaintarea lenta. Si atunci renuntam, ne pierdem speranta si ne inchidem intr-o carapace. Ne scufundam in amanunte doar pentru a uita gustul amar.
Dar de ce sa faci asta? De ce sa nu iti transpui visul in realitate? Nu este nimic imposibil pana in momentul in care ai murit. Atata timp cat mai respiri nu renunta. Altfel vei ajunge intr-un punct in care te vei uita inapoi si vei vedea oportunitati pe care nu ai stiut sa le fructifici. Mai bine sa te simti impacat cu tine decat sa impaci lumea din jur.
De ce am spus toate chestiile astea? Pentru mine, caci vad cum imi aluneca printre degete un scop necunoscut. Nu stiu care este visul meu suprem; este o necunoscuta pentru mine, dar simt ca directia nu este buna. Nu vreau sa trec pe langa fericire si sa n-o recunosc pentru ca eram prea ocupat cu nimicuri. Vreau sa-mi traiesc visul, nu sa-l las intr-un colt din minte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!