Ma mint

Stiti, este foarte greu sa nu minti. De la minciunile acelea pe care le consideram nevinovate, pana la acele neadevaruri imense ce se maresc ca un bulgare de zapada.

Pentru mine peste acel sentiment de jena pe care il simt atunci cand simt se mai adauga ceva: ma mint singur. Nu cred ca sunt primul sau ultimul care face asta, dar nu pot descrie decat experienta mea. Sa te minti pentru a te imbarbata este un lucru, dar sa te minti zi de zi este ceva cu totul special. 

De cand ma trezesc pana cand adorm am o minciuna principala in minte: ca totul va fi bine. De aici se ramifica in zeci de alte minciuni mai mici: ca se gandeste la mine, ca ma iubeste, ca inca tin la ea sau ca poate as putea sa ma intorc in timp.

Imi dau seama de gravitatea situatie pentru ca tindem sa transformam miunciuna in adevar daca o repetam indeajuns de mult. Nu cred ca este prea sanatos pentru mine, ca persoana sa ajung sa traiesc in vise.

Este foarte usor sa spui ca poti schimba modul in care gandesti si te comporti. Este insa extraordinar de pus in practica aceasta teorie vajnica. Sa te opresti sa te minti pe tine si pe altii, este ca si cum as spune ca de maine am sa ma imbogatesc.

Urasc din tot sufletul ca sunt atat de slab incat sa am nevoie de o minciuna pentru a merge mai departe. Am intrat singur intr-un vartej presarat de visuri, neadevaruri si fragmente de amintiri.

Stiu ca este usor sa dai sfaturi, dar mai bine ar fi sa infruntati adevarul decat sa recurgeti la mici trucuri mentale. Doare mai mult, dar trece mai repede.