Grown up

Stiti vremea aceea in care ne doream sa fim mari? Bineinteles, pentru ca nu a exista vreun copil care sa nu fie exasperat de dadaceala parintilor si a oamenilor din jur. Si doream libertate, bani si responsabilitati. Toate deodata daca se putea.Tanjesti intotdeauna dupa ce nu ai. 

Astazi le-am primit pe toate, nu de-a valma cum vroiam atunci ci treptat. Nu mai sunt asa amuzante si folositoare acum, precum imi pareau atunci. Singura consolare este libertatea si banii imi dau voie astazi sa mananc dulciuri in loc de cina.

Banii vin si se duc la fel de usor, avand o vointa proprie pentru cumparaturi fara rost. Aici trebuie sa recunosc ca am ramas tot un copil.

Cel mai brutal lucru ce mi s-a putut intampla a fost realizarea asta brusca a trecerii de un prag invizibil. Odata trecut se asteapta altceva de la tine. Pana si tu astepti asta cu oarecare frustrare data de impartirea asta brusca a personalitatii.

Partea rea este ca nu mai poti sa te uiti la desene sambata pentru ca nu este ok. Glumesc, dar stiti si voi cum este. Trebuie sa-ti pese de cum te comporti, sa te retii de la a spune ce gandesti cu adevarat sau sa asculti chiar si cand nu ai chef, doar pentru ca asa este norma sociala pentru oricine nu mai este adolescent.

Trebuie sa depasesti etapa rebela si sa intri in rand cu oamenii, orice ar insemna asta. Nunta, copii si o rutina, banuiesc eu dupa ce aud pe la altii. Nu spun ca este un lucru rau, atat timp cat nu sunt presat sa renunt la vechiul eu. 

Nu cred ca nu mai are loc acolo, intr-un ungher copilul acela care se oprea de fiecare data cand vedea un avion, ce se minuna in fiecare seara cand se uita pe cer sau care iubea fiecare sambata dimineata. Macar ca un ultim refugiu.

Carti interzise

De-a lungul timpul multe carti ce astazi sunt considerate opere clasice au fost oprite de la publicare sau distributie. In mare se pot gasi 4 categorii de motive pentru care au fost interzise: motive politice, motive religioase, motive sociale si din cauza sexului. Mai jos sunt cateva dintre aceste carti ce au schimbat lumea, in ciuda piedicilor puse de oameni marunti, ce au vazut totusi potentialul cunoasterii.

• Ferma animalelor (1945) – George Orwell. Opera lui Orwell este o alegorie despre ridicarea si caderea sistemului socialist. In locul oamenilor sunt folosite animale ce isi rastoarna stapanii umani si conduc singure ferma. Datorita mesajului clar anti-sovietic cartea a fost interzisa in URSS dar si in tarile comuniste. Supriza a venit din partea cealalta, cand S.U.A. a interzis si ea cartea pentru textul introductiv ce contine ideologia comunista. 

• Nimic nou pe frontul de Vest (1928) - Erich Maria Remarque. Cartea spune povestea unui soldat german in timpul Primul Razboi Mondial. Mizeria, moartea dar si inutilitatea razboiului in sine au facut din aceasta carte un inamic al Germaniei Naziste. Cartea a fost interzisa pentru ca punea armata germana intr-o lumina proasta. Desi a fost publicata cu 5 ani inainte de venirea lui Hitler la putere, in climatul nationalist nimeni nu dorea sa auda de vieti pierdute inutil.

• Versetele satanice (1988) - Salman Rushdie. Opera a creat o adevarata furtuna in intreaga lume deoarece se inspira din viata profetului Mohamed. Conform autorului exista in Quoran cateva versete ce pot fi citite pentru  a invoca 3 zeitati pagane. Comunitatea musulmana din intreaga lume a acuzat autorul de blasfemie si o fatwa pentru moarte autorului a fost emisa. Rushdie a fost nevoit sa fie pus sub protectia politiei iar un traducator japonez al cartii a fost ucis. "Versetele satanice" a fost interzisa in India, Iran, Irak si restul tarilor musulmane. In unele tari cartea a fost arsa in demonstratii de strada.

• Originea speciilor (1859) – Charles Darwin.  Cunoscuta carte a lui Darwin, cunoscuta, ironic sub numele de "Biblia Stiintei" a incercat sa explice cum au evoluat speciile pe Pamant. Dar ideile conform carora lumea avea mai multe de 6000 de ani si omul a coborat din copaci au fost prea mult pentru lumea de atunci si de acum,daca  aveti rabdare sa cititi. Imediat dupa publicare cartea a devenit tinta zelotilor religiosi si a Bisericii. In tarile in care spiritul iluminist nu era ceva important, cartea era interzisa pentru blasfemie si cine o avea era aspru pedepsit. Curios este ca si astazi exista anumite state din S.U.A. ce interzic folosirea cartii in interiorul scolilor. Problema a ajuns si in fata judecatorilor ce au decis ca fiecare scoala sa aiba dreptul de a folosi sau nu principiile darwiniste.

• Lolita (1955) – Vladimir Nabokov. Poveste profesorului in varsta ce se indragosteste de o copila de doar 12 ani nu a fost pe placul multora inca de la apariatia sa in 1955. Desi initial cartea s-a vandut in 5000 de exemplare, de abia dupa ce un ziarist englez a pus-o pe lista sa de cele mai bune carti ale anului a inceput haosul. Lansata in Franta, cartea a fost imediat interzisa pentru continutul sau considerat obscen. La cateva luni Marea Britanie a interzis si ea cartea lui Nabokov. Pana si astazi cartea este inca subiectul unor controverse si este interzisa in Iran si alte cateva state arabe. 

• Tropicul cancerului (1934) – Henry Miller. Multi au numit-o cartea ce ne-a adus libertatea de exprimare. Miller povesteste viata sa nomadica pe care a dus-o ca scriitor in Paris. El se foloseste de un limbaj colorat si de sexualitate intr-un mod in care nu se mai facuse pana atunci. Din acest motiv cartea sa a fost interzisa in Canada,Marea Britanie si SUA. De abia dupa zeci ani a inceput cartea sa nu mai fie prigonita, dar ramane interzisa in anumite scoli.

The good and the bad.

Cateodata cineva vine si iti pune o intrebare care te blocheaza. Nu este una ce necesita un raspuns complicat sau cunostiinte tehnice despre ceva anume. Este una dintre intrebarile esentiale pe care fiecare si le-a pus la moment dat in viata, dar fie n-a vrut sa raspunda, fie s-a facut ca o uita. Dar ea a ramas acolo si asteapta raspunsul.

Pentru mine intrebarea a fost scurta si la obiect: esti un om bun? Ar fii multi ce ar raspunde intr-un fel sau altul fara sa creada ca se grabesc sau ca nu au dreptate. Dar in cazul meu a fost mai complicat. M-am gandit intai la ce inseamna un om bun. Multi ar spune ca a fi bun este acelasi lucru cu a fi religios. Insa m-am gandit la hoardele de credinciosi ce nu nici macar pe aproape de idealul de bun. Poti sa fii bun si daca esti ateist,  gnostic sau nepracticant.

Apoi vine intrebarea: esti cu adevarat bun? Sau iti este oare frica de pedepsele ce iti vor fi date de divinitatea ta? Esti oarecum constrans sa fii bun  pentru mine asta nu inseamna nimic. A face ceva doar pentru ca cineva se uita peste umarul tau isi pierde din esenta.

M-am gandit  imediat la oamenii ce fac acte de caritate. Nu din acelea in care vin tiruri cu numele cuiva ce doneaza. Oamenii aceia ce pun o suma modica pentru o cauza buna. Dar si eu fac asta deci as putea spune ca sunt bun. Iarasi vocea aceea sacaitoare mi-a spus ca am dat de multe ori bani pentru a ma simti eu bine apoi. Am dat pentru confortul meu spiritual si nu pentru cauza in sine.

Ati spune ca m-am complicat enorm pentru o intrebare ce unora li se pare simpla. Cum sa nu stii insa ce fel de persoana esti?  Faptele rele atarna si ele destul de greu in definitie si sunt cateva. Mici sau mari dar cu insemnatate pentru orice persoana. Este usor sa spui ca esti rau pentru a scapa din dilema, dar nu ma raportez nici la religie si nici la normele sociale. Poti sa fii rau fara sa incalci o porunca sau sa fii badaran.

Nici pana acum nu am ajuns la niciun raspuns. Daca maine as aparea in fata unui creator, daca exista el si m-ar intreba asta nu i-as raspunde nimic. Si asta spune multe despre cat de mult ma cunosc. Deloc.

Why do you keep going?

Postarea asta este un pic mai ciudata, pentru ca o sa incerc sa scriu cat mai putin. Vreau doar sa stiu de la voi doar atat: Care este gandul ce te face sa continui ?

Nu vreau sa imi spuneti ca  inertia este de vina. Nici nu ma refer  la conotatiile suicidale sau religioase legate de viata. Vreau sa aflu motivul adevarat. Va treziti pentru ca stiti ca sunteti iubit/a , pentru ca aveti anumite sperante sau pentru ca stiti ca sunteti important/a pentru cineva anume.

Va rog sa lasati mesaje in comentarii (poti fi anonime), pe pagina de Facebook sau pe grupurile unde postez. Nu suntem la un concurs si nu o sa ne judece nimeni. Simt insa nevoia de a afla ce face oamenii sa nu ramana intr-un "somn" perpetuu.

Forever alone

Cineva imi spunea ca ma vede genul de Forever alone, scriind pe blog toate esecurile sale pana cand, probabil o sa mor sau blogurile o sa dispara.

As minti daca as spune ca nu m-a afectat putin propozitia spusa mai mult in gluma. Nu pentru ca as pune mare pret pe ce crede lumea despre mine. Nu poti sa controlezi gandurile si perceptiile despre tine, indiferent de statutul social sau contul din banca. 

M-a durut pentru ca mi-am dat seama ca au existat mari perioade de timp in care nu am fost fericit. Din cauza mea, din cauza ei/lor, din cauza ambilor. Nu vreau sa arunc vina intr-o parte sau alta, pentru ca nu mai suntem copii.

Si mi-a trecut si mie prin cap ca sunt prototipul perfect pentru Forever Alone. De multe ori ma intreb daca nu cumva gandesc prea mult pentru binele meu. Asa ajung in situatia de a-mi plange de mila aici pe blog, caci in alta parte imi este greu. Poate gasesti oameni care sa te inteleaga dar nimeni nu vrea sa preia si bagajul tau emotional. Nici eu nu as face-o daca as fi de partea cealalta.

Am consolarea ca pentru lungile perioade in care am fost nefericit au fost si scurte explozii de bucurie. Folosesc cuvantul explozii pentru ca aveau acelasi caracteristici: scurte, intense si cu multa caldura. Nu am facut decat ce mi-a placut, fara sa fac compromisuri pe care sa le regret mai tarziu. Nu am iubit in van si cand Ea mi-a fost aproape am invatat ceva despre mine si despre altii. Am simtit cum e sa zbori si cum poti avea parte de o fericire adevarata.

Tot ce pot sa-mi reprosez pana astazi sunt ocaziile pe care le-am ratat. Au fost 3 mari si late, iar ultima ma sacaie si acum, dar inghit si galusca asta, pentru ca vina este doar a mea. Si daca rolul meu este de a aminti altora ca fericirea lor este superioara, mi-l asum fara sa crancesc. Chiar daca voi fii Forever Alone.

+2

Pentru marea majoritate a oamenilor scopul principal in viata este sa formeze un cuplu. Apoi din aceasta uniune fizica si mentala sa apara o progenitura, de preferabil, mai desteapta. Dupa asta ai putea sa mori implinit.

Ce ma intereseaza pe mine este prima parte, mai precis aia ce presupune crearea cuplului. Mi se pare ceva fascinant, pentru ca am luat parte si la formarea mai multora, dar am fost si a cincea roata la caruta.

Cand eram mai tanar, nu ca acum nu as fi, mai toata lumea se cupla asa, cu cine apuca. Eu mai incet, stateam si ma uitam. Dar pentru ca eram un baiat de treaba, cuplurile astea noi ce se formau tineau mortis sa ma ia cu ei. Am aflat mai tarziu ca faceam sa dispara atmosfera aia de jena pentru cuplurile incepatoare ce nu prea aveau subiecte de discutie. Eu unul ma simteam ca cel mai iubit dintre pamanteni in timpul asta. Sa stai langa un cuplu este poate cea mai umilitoare senzatie pe care poti s-o traiesti cand esti singur.

Dar ma distra enorm sa vad transformarea pe care o parcurgeau cei doi. Era prima faza de dragoste d-aia pura in care le tremurau mainile cand se tineau de mana. Apoi urma faza in care se pupau de se albeau ca mai apoi sa treaca la faza cuplului gata de casatorie. Cumparau chestii pentru amandoi, parerea ei se transforma in a lor si orgoliul lui se manifesta cand era vorba de o iesire la bere cu baietii. 

Apoi a venit si randul meu. Stiti ca de obicei imi placea sa ma laud ca asta nu o sa se intample si la mine. Pedeapsa suprema a venit cand mi-am dat seama ca nu prea o sa mearga cu vreau eu. Dar tin sa spun ca fata era mult mai desteapta decat mine la fazele asta, cum se intampla de obicei cu fetele intr-o relatie. Mi-a spus asta intr-o seara cand eram la plimbare. Ca eu nu vreau sa fie ca alte cupluri, dar o sa mi se intample si mie, fie daca este vorba de ea sau de alta. 

M-a suprins ce a spus, dar reactia mea a fost impotmolita de un sarut de al ei si schimbarea subita a conversatiei din partea ei. Acum dupa mult timp mi-am adus aminte de ce a spus si tind sa ii dau dreptate. Sunt lucruri pe care nu poti sa le schimbi. Poti sa iubesti altfel, sa te comporti diferit de alte cupluri, dar mereu vei merge pe un fagas pe care au mers multii altii inaintea ta.

Poti sa razi de cat de penibil se comporta alte cupluri, poti sa le vezi greselile, sa le plangi de mila dar nu o sa poti niciodata sa nu aspiri la ce aspira si ei ca si cuplu.

P.S. Am scris eu odata despre cateva tipuri de cuplu. Mi s-a parut frumos sa vi le reamintesc AICI.