Ma uitam astazi peste cateva poze din timpul liceului si m-a apucat melancolia.Serios. Am stat 4 ani alaturi de niste oameni, mai multe ore decat am stat cu ai mei acasa.(dak nu luam in considerare somnul). E greu sa nu se creeze legaturi de prietenie indiferent de statutul social, avere etc. Dupa 4 ani, BAC-ul care ne-a unit si mai tare, sprijinindu-ne reciproc si glumind de tot ce ne stresa, a venit timpul sa ne luam zborul.
Sunt zile in care mi-as dori iar sa fiu in clasa sa glumim, sa mancam la gramada, sa jucam carti, sa ascultam muzica...sa mai si invatam. Sa faci drumul spre casa cu cineva care iti permite sa te simti in largul tau.Sa simti ca in jurul tau ai o a doua familie.
Eu asta imi lipseste cel mai mult...sentimentul ca apartineam, ca aveam locul meu si nu eram inconjurat de oameni ce doar se prefaceau ca-mi sunt prieteni.
"Sa faci drumul spre casa cu cineva care iti permite sa te simti in largul tau."...mai sa fie...sa inteleg ca nicoleta in cei 4 ani te-a markt serios:x, ce romantic sa zici cva de ea p blog...:X
RăspundețiȘtergeresi eu eram ala care a facut poza :)) da ma , as mai vrea o ora de fizica sa jucam carti, sa mancam si sa bem suc :) .. iar alin sa o streseze pe profa ca merita 10 :))
RăspundețiȘtergere