Nu ma consider un om religios si nici nu am pretentia de a fi considera unul. Nu sunt nici ateu cum s-ar grabi unii sa ma eticheteze. Imi place sa cred ca exista cineva acolo, ce m-a facut. Ca este atotputernic si arunca cu pucioasa sau fulgere nu prea ma intereseaza.
Nici nu imi place sa imi bat joc de credinta oamenilor, caci este ceva personal si ce nu ar trebui sa fie tinta unor dicutii sau atacuri.
Dar ce vad la noi este peste puterea mea de intelegere. De ce simt oamenii nevoia de a se imbulzi si a sta la cozi interminabile pentru a pupa cateva moaste? Am inteles ca sunt sfinte si potrivit unora, iti indeplinesc dorintele cele mai ascunse. Insa mi se pare un gest atat de penibil incat imi este greu sa ma explic. Cei religiosi ar trebui sa-si aduca aminte de chestia cu pusul cenusei in cap doar pentru a vedea lumea cat sufera si ce mare este credinta lor. Moastele sunt acolo mai mereu si poti sa le vezi cand vrei. Poate le aduce aminte unora de vremurile cand era normal sa stai la cozi, sau poate vor socializare.
Sa nu va mai spun ca am vazut la cozile acelea imense oameni ce fumau, beau un mic intaritor si uita de bunele maniere. Asa in fata bisericilor, sfintilor si Dumnezeului lor. Sper ca este atat de iertator incat se le treaca cu vederea scaparile astea, in schimbul unei zile de mers in genunchi pe vreun munte sfant.
Inteleg credinta, ce a aparut din nevoia de a ne considera ocrotiti in fata imensitatii. Inteleg si cum si de ce difera religiile intre ele. NU vreau si nici nu pot sa accept explicatia industriei ce se afla in spatele acestor marsuri de pocainta. De la iconite sfintite in masa, la locuri de pelerinaj contra cost sau lacasuri luxuriante.
Cere oare orice Dumnezeu o casa de rugaciune aurita si plina de mesageri ai Cuvantului Sau ce se aseamana cu ingerii trufasi? Poate. Nu mi-a raspuns mie si poate nici nu o sa aflu asta. Dar vad puterea pe care o a manevreaza acesti oameni ce propavaduiesc si simt cum se indeparteaza de la o cale pe care altii au urmat-o. Invatatura este ascunsa si in locul ei apar mici ocazii in care poti scapa de pacate pentru o mana de arginti.
Lumea cere asta si este fericita si mandra de ea ca poate avea asta. Isi poate savura pacatele fara grija si se multumeste cu sloganuri goale de sens. Bunatatea si credinta se afla in om, nu intr-o cladire, bucata de os sau fenomen mistic. Dar este deja prea tarziu pentru schimbare. Nici macar nu o vrea nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!