Pentru ca in ultima vreme am ceva insomnii, ma uit mult la cer. Da, stiu ca pare prostesc dar ma linisteste. Din pacate se vad din ce in ce mai putine stele. Nu pentru ca dispar de pe cer ci pentru ca orasul devine din ce in ce mai luminos. Un cer fara stele pare absurd dar va invit sa va uitati cand aveti timp. O sa imi dati dreptate. Singurul loc unde am vazut cerul plin de stele a fost la bunici. Parca era prima oara cand vedeam bolta cereasca si stelele. Daca in Bucuresti poti sa le numeri, la tara erau sute sau mii.
Am o senzatie neobisnuita cand vad cerul fara stele. Imi da impresia unei nopti fara sfarsit. Perspectiva unei noptii fara un strop de lumina este ceva de neconceput si involuntar ma trec fiori.
Poate este ceva in ADN-ul meu, desi mamiferele erau animale nocturne, sau poate secole de frica de intuneric s-au strecurat in mintea mea. Egiptenii vedeau noptea ca venirea haosului si doar Ra ii salva zi de zi, invingand fortele raului si aducand Soarele pe cer.
Mda.... nu doar lumina din noapte dar si poluarea ne face sa nu mai vedem stelele... si mie mi-e dor sa le numar asa cum faceam acasa, noaptea pe balcon...
RăspundețiȘtergereCat despre egipteni... da, erau inspaimantati si binecuvantau fiecare dimineata, ceea ce noi am uitat.
Mda sa stii ca am uitat sa spun despre poluare.Ai mare dreptate in privinta binecuvantarii
RăspundețiȘtergere