![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpcuyNw3IO8__ccR31V1nIskzpoVkNy1vc1_bdP5y46nznHy6JeFl6K3fvu-r5BbcyUXE4jSjuG7YjByOvZzk1mJ2QwbdbegyQkxgUilc-BuRGo9O5NTxXguFtnNWxWYAoVpkYaW4N0Nks/s200/d.jpg)
Cam la fel este si in viata de zi cu zi. Faci o greseala si trebuie sa lupti toata viata ca sa scapi de consecintele ei. Probabil ca nici nu vei reusi, dar incerci mereu. Intr-o societate ce se mandreste cu modernismul suntem cam in acelasi stadiu ca si oamenii de Neanthertal.
Gresesti...ai iesit din pestera. Pana si sistemul nostru de inchisori ce se lauda ca reformeaza oamenii este doar o mare minciuna. Acolo primesti lectia "te iertam,dar nu uitam" , lucru valabil si dupa eliberare.
Este minunat insa momentul cand tu ca persoana, gresesti. Incepem cu " a gresi este omenesc" si terminam cu " nu o sa se mai intample". Cerem clementa, desi stim ca noi nu suntem in stare s-o oferim.
Nu am scris postul pentru a ma scuza sau a acuza ci doar pentru a arata ipocrizia de care suntem in stare. Ne place sa ne gandim la noi ca niste animale evoluate, dar accentul ramane pe animale din pacate.
Daca gresesc in ceea ce am spus...nu am chef sa-mi cer scuze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!