Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu simt ca trece timpul degeaba pe langa mine. Ce scriam acum un an pe blog pot la fel de bine sa scriu si acum. Aproape nimic nu s-a schimbat. Nici eu, nici lumea, care pare-se ca se va termina iarasi pe 23.
Ma simt fara vlaga, fara un tel concret si mai rau fara vreun eveniment care sa ma scoata din starea asta. Nu ma simt deloc in viata, daca pot spune asa. Ma simt ca un zombie aflat intr-o rutina fara de sfarsit.
Nu am chef nici de iesit in oras, nici de stat in casa.Vreau sa fac ceva, dar las toata treaba la jumatate fara sa mai am de gand sa termin. Nu sunt nici bucuros dar nici suparat. Nici daca as avea motiv nu cred ca m-as putea simti intr-un fel sau altul.
Stau printre prieteni si parca sunt straini. Radem, glumim si parca ceva lipseste. Ca un gol pe care mintea mea il simte dar nu stie ce ar putea sa il umple. Ura, iubire, furie ceva...orice.
Doamne cat de inteleg. Fiecare cuvant mi se potriveste ca o manusa . "Sunt bine, dar nu sunt fericita ! "
RăspundețiȘtergere:) De multe ori ma bucur cand cineva se regaseste in cuvintele mele, dar acum chiar deloc. Se pare ca ne lipseste ceva...
Ștergere