Serialul sinuciderii

Am trait s-o vad si pe asta:  Oana Zavoranu povestind de ce a vrut sa se sinucida si cum a procedat. Toate detaliile sunt in presa scrisa si cea audio-vizuala. Cate pastile a luat, ce marca erau sau cu ce le-a baut.

Pana si internarea ei la o clinica privata a fost televizata si tratata ca un eveniment de maxima importanta. Mama Oanei a aparut in fiecare seara la televizor si a vorbit despre starea ei, posibilele motive ale acestui gest disperat si cat de mahnita este din cauza acestui incident. A uitat in schimb sa fie langa fata ei si sa puna pe primul loc datoria de mama, in locul celei de purtator de cuvant.

Motivele le-am auzit chiar de la Oana, proaspat iesita din spital: neimplinirea profesionala. Faptul ca nu mai este pretuita ca actrita si ca prezentatoare. Nimic despre fostul sot sau scandalurile recente.

Nu stiu daca incearca sa convinga telespectatorii cu acest discurs sau pe ea insasi. Motivele date de ea sunt puerile, tinand cont de faptul ca deciziile ei au dus la punerea pe planul secund a carierei. Daca iti doresti ceva cu adevarat iti pui toata vointa spre urmarea acelui tel si nu te lasi tras in jos de scandaluri grotesti.

La fel de grotesc mi s-a parut si initiativa ei de a face turul televiziunilor pentru a spune in prime time de ce ai vrut sa te sinucizi. Sunt oameni usor influentabili, precum copii sau adolescentii cu probleme emotionale, ce vad la televizor astfel de exemple negative.

Ai o problema in viata si nu poti s-o depasesti singur/a? Nu cred ca trebuie sa recurgi la gesturi extreme. Exista familie, prieteni, iubiti sau chiar profesionisti ce se ocupa de astfel de probleme.

Nu vreau sa cred ca acesta tentativa a fost doar un truc pentru atentia publicului, desi daca este asa arata grave probleme emotionale. Vreau sa cred ca fiecare dintre noi are puterea de a trece peste perioadele mai putin frumoase din viata noastra, fara sa ajungem intr-un loc de unde nu ne mai putem intoarce.