Top 5 lumi fantastice in literatura

Literatura este locul unde fictiunea si realitatea se impletesc intr-un mod natural, creand locuri  si lumi fantastice. Multe dintre ele le cunoasteti, dar sper ca vor fi si cateva de care nu ati auzit. Enjoy!

Shangri-La - Este un loc creat de autorul englez James Hamilton in cartea sa, "Orizontul pierdut". Locul descris este unul mistic in care oamenii sunt aproape nemuritori, imbatranind foarte incet. Izolat de lumea mondena acest paradis este legat de mitul Shambala, al tibetanilor, un fel de Eden pentru vestici. Interesant este ca opera lui Hamilton a adus mitul in atentia nazistilor ce  au trimis spre Himalaya 1 sau 2 expeditii spre a gasi o rasa presuspusa de arieni.

Narnia - Lumea fantastica creata de C.S. Lewis este locatia unde se intampla actiunea din 7 carti, ce fac parte din seria Cronicile din Narnia. Aceasta lume este plina de animale ce pot vorbi sau creaturi cu puteri neobisnuite. In mitologia cartii, aceasta lume a fost creata de Aslan, un leu cu puteri de zeu. Narnia este o lume plata, ce are o margine, unde se duc cei care mor, iar cerul este brazdat de stele vii, ce formeaza constelatii atunci cand danseaza.

Utopia - Intrat in vocabularul din intreaga lume, cuvantul "utopie" a pornit de la cartea scris in 1516 de St Thomas Moore. Acesta descria o insula fictionala din Oceanul Atlantic ce poseda  un sistem legislativ si politic perfect. Era dorinta autorului de a arata cum ar arata in viziuna sa o societate perfecta. Astazi termenul este folosit mai degraba pentru a arata ca o societate sau o propunere este irealizabila, decat sensul initial.

Lumea Minunilor - Cred ca nu exista copil ce nu a citit "Alice in Lumea Minunilor" scrisa de Lewis Caroll. Aceasta lume imaginata de autor este plina de animale ce se comporta ca oameni, timpul si spatiul sunt relative si totul este dus la extrem. Este de fapt o lume normala vazut de un copil. Nebunia adultilor este redata prin actiunile neverosimile ale personajelor ce se comporta prostesc.

Pamantul de Mijloc - Pe langa faptul ca J.R.R Tolkien a inventat mai multe limbi special pentru cartile sale, el a mai creat si o lume fantastica : Pamantul de Mijloc. Aproape toate romanele autorului au loc in aceasta lume, in diferite perioade de timp, impartite in Evuri. Pamantul de Mijloc este locuit de Valari( fiinte angelice) , Elfi si aliatii lor( oameni, dwarfi, hobbiti) si fiinte malefice ( Melkor,Morgath, orci, dragoni). Parti din harta acestei lumi au fost publicate de Tolkien in timpul vietii, iar altele au aparut dupa moartea lui, in publicarea manuscriselor. Lumea fantastica este presarata de aventuri inimaginabile ale locuitorilor ce duc apoi la nasterea legendelor.

Fiul risipitor

Acum ceva timp mi-am zis ca ar trebui sa citesc si din cea mai influenta carte din istorie: Biblia. Nu pentru ca m-ar fi apucat vreun sentiment bisericesc, dar mai mult pentru a citi cateva randuri fara ca cineva sa le interpreteze pentru mine. Nu vreau sa jignesc oamenii ce cred cu tarie in credinta lor, dar pentru mine religia nu se mai identifica cu Biserica de mult timp.

Cand eram mic la bunicii mei, a citi Biblia singur era ceva de neimaginat, in mare datorita preotului ce le spusese ca atunci cand citesti singur cartea sfanta o interpretezi gresit. Asa ca era bine sa fie tinuta drept bibelou si daca se putea incuiata precum faceau preotii anglicani in epoca medievala.

Revenind la lectura mea, pilda ce m-a impresionat a fost cea a fiului risipitor. O stiti cu totii si totusi mie mi se pare extrem de confuza. Are de-a face cu a doua sansa, intr-un sens larg, dar ma sacaie ceva. Noi nu suntem personaje de carte, fie ea si sfanta, asa ca suntem noi capabili de o schimbare atat de majora?

Asa de forma ne schimbam mereu, scapand sau capatand vicii pe masura ce o facem. Dar ramane ceva de care putem scapa cu greu: gandurile noastre. Putem sa mintim pe oricine, oricat de mult ar dura, dar nu ne putem minti pe noi insine. Pilda ne spune de cainta aceea suprema, dar sa fim seriosi, asta se poate intampla in cazul unei revelatii religioase.(PS si daca vrei sa te calugaresti iti trebuie cazier, deci nu mai este ca in Biblie)

Sincer, pana in ziua de astazi nu am intalnit niciun om care sa sufere o schimbara biblica. Si nici nu cred ca cineva si-a dorit o asemenea schimbare, daca stau sa ma gandesc.

Pilda mai are si o parte, fiul acela ce a ramas acasa si nu i-a dat tatal mai nimic. Este interpretat ca el nu a ajuns sa-si iubeasca tatal indeajuns de mult si de aia nu a primit nimic. Adica daca nu te schimbi nicio rasplata nu te asteapta. Dar poti sa traiesti fericit sa-ti cheltui resursele morale si pecuniare , apoi sa-ti ceri iertare celui de sus, celor de la acelasi nivel cu tine si sa te consideri schimbat. Am dreptate sau nu?

Micile ironii ale vietii

Imi place sa cred ca am citit un numar rezonabil de carti pana acum. De asemenea am incercat sa abordez toate genurile literare, in dorinta de a descoperi frumusetea fiecaruia.

Dintre toate aceste carti sunt putine ce mi-au atins o coarda sensibila. In mare pentru ca a mea coarda este ruginita si nu se misca la orice adiere. Dar sunt si exceptii, bineinteles.

Astazi o sa vorbesc de doua dintre ele: Micile ironii ale vietii de Thomas Hardy si Cele mai frumoase povestiri de Hermann Hesse. Nu o sa fac o critica, pentru simplul motiv ca nu ma pricep. Doar o sa va spun ce m-a impresionat atat de tare.

In cartea lui Thomas Hardy gasesti o colectie  de mici povestiri ce au in comun un singur lucru: sfarsitul total neobisnuit. Nu gasesti ca in filmele de la Hollywood, invevitabilul sfarsit fericit ci un sfarsit lumesc, firesc sau natural daca vreti. Iubirea este si neimplinita, arzatoare si distrugatoare nu doar un curcubeu de voie buna. Viata nu este mereu cum iti doresti si se intampla sa mai ai parte si de obstacole de netrecut. Partea cea mai interesanta este ca dupa ce termini de citit o poveste nu esti trist, cum ai fi in cazul lui Bacovia sau Poe. Esti calm, impacat cu situatia si plin de ganduri "dar daca?".

Herman Hesse in schimb are o opera diferita. Prezinta mici intamplari ce nu au un un fir narativ impresionant. In schimb impactul este imens, cel putin in cazul meu. Ai senzatia ca ai simtit si tu acele sentimente si nu ti-ai gasit cuvintele pentru a te exprima. Hesse o face pentru tine in fiecare pagina si in fiecare povestire. De la senzatia unui copil ce-si pierde cel mai bun prieten pana la fiorii adolescentini ai primei iubiri. Si totul prin cateva cuvinte simple, fara inflorituri sau procedee artistice.

Nu mai tin minte daca v-am mai recomandat carti pe blog. Daca am facut-o e de bine, daca nu este iarasi de bine caci tocmai am facut-o. Enjoy!

Lucrurile mici

In viata noastra nu se intampla mereu drame, cum vedem in telenovele si nici nu ne batem cu teroristii non-stop, ca in Greu de Ucis .

Cu toate acestea nu putem spune ca avem o existenta lipsita de sentimente intense. De la ura, la invidie, iubire sau regret, le incercam pe toate. Partea curioasa este cum ajungem la un capat al spectrului.

Atunci cand faci cunostiinta cu cineva nu ajungi sa iubesti sau sa urasti acea persoana din prima clipa. In cel mai rau caz ti se pare antipatica si asa si-a creat o imagine in mintea ta. Sentimentele intense de care vorbeam mai sus le simitim dupa ce se aduna mai multe lucruri mici. Exact ca in tehnica de tortura "Picatura chinezeasca" se intampla si in viata.

Sunt lucrurile mici ce scot rau sau binele din noi. Poate va ganditi ca spun prostii, dar sa va dau cateva exemple. Pune paharul langa suport de fiecare data. I-ai spus sa nu mai faca asta si totusi o face. Astazi nu se va intampla nimic, dar de fiecare data cand va pune paharul pe masa se va aduna in tine. Pana intr-un moment in care o sa izbucnesti. 

Sau

Ai un coleg de munca ce se uita pe telefonul tau cand il lasi pe birou. Ii spui ca nu iti place lucrul  asta si in ciuda acestui lucru se uita, mai in gluma, mai in serios. Uite asa ajunge antipatic, cu timpul si nu pentru ca  a refuzat sa doneze o haina veche.

Spun toate astea nu pentru ca m-a lovit inspiratia divina ci pentru ca le-am observat la mine. Am foarte multe persoane pe lista neagra pentru aceleasi gesturi ce au tendinta de a se repeta. Si chiar le-am spus ca nu imi plac, pe cuvant.

Probabil si eu sunt pe lista lor drept un ingamfat si antipatic. Dar incerc sa ascult si sa nu mai fac lucrurile acelea mici si enervante. Sper doar sa am parte de teroristi si nu de telenovele..

Meteahna romanului..curiozitatea

Nu este nici unicul defect pe care romanii il au si nici ultimul, dar este este poate cel mai important. Sa ai acea calitate de a-ti baga nasul in treaba altor cu o voracitate extrema este pentru romani la fel de normal ca respiratul.

Mass-media a profitat la maxim de acest defect si ne sufoca cu stiri de care, sincer sa fiu, cred ca puteam sa traiesc. Problema este ca este un cerc vicios in toata presa asta si este aproape imposibil de oprit. 

Apare o vedeta, nu dau nume, dar e Andreea Marin si isi anunta divortul pe Facebook. Asa se face acum, caci altfel nu iti da judecatorul divortul, pentru ca nu ti-ai schimbat starea pe serviciul de socializare. Aceasta personalitate publica cere discretie, stiind bine ca are in lista zeci de mii de oameni si vreo 2-3 ziaristi infiltrati. Asa ajunge stirea in presa, unde este dezbatuta, analizata si chiar judecata fiecare actiune. Vin asa-zisi prietenii ce dau tot din casa pentru un sandvis oferit de televiziuni. Si spun ca ei stiau de mult ca nu mai merge, apoi explica motivele si in incheiere spera ca totul se va rezolva cu bine, ca deh, doar sunt prieteni.

Apoi mai sunt romanii care sunt curiosi in legatura cu persoana lor. Stati sa va explic: isi doresc atat de mult sa afle totul despre ei incat pun paparazzi pe urmele lor. Un caz este propria noastra papusa Barbie, Bianca Dragusanu. Daca dispare ea o ora de la televizor pune mana pe telefon si suna la o televiziune. Paparazzi pozeaza de la 2 metri de langa ea si apoi vedeta se aseaza pe o canapea si spune ca nici macar nu i-a vazut. Cand interesul dispare mai pune un citat filozofic pe Facebook sau o poza semi-porno si iar vine la tv. Daca se mai cupleaza cu cineva este un fel de jackpot: 1 an de acum incolo va face turul televiziunilor.

Eu, unul nu vad nicio solutie la astfel de vedete, la acest mod de presa. Nimeni nu se uita la OTV, la Maruta sau Capatos si totusi posturile au audienta. Nimeni nu citeste Cancan, Click si Libertatea si faliment n-au dat. Ciudata treaba nu?

Imi pare rau iubito..

Regretul meu nu o sa faca niciun bine si niciun rau. O sa ramana suspendat intr-un colt de  memorie pentru alte zile.

Imi pare rau ca am fost langa tine. Imi pare rau ca ti-am impartasit sperantele si visele mele. Imi pare rau de clipele pe care le-am pierdut, langa o persoana pe care azi nu o mai recunosc. Regret ca mi-am deschis sufletul dupa mult timp si ai strivit cele mai pure ganduri cu un cuvant. Ma caiesc pentru emotiile simtite de mine si amalgamul de ganduri ce te insotea din zori pana in seara.

Ai facut o alegere si ma prefac ca o inteleg. Nu mai am putere sa lupt cat pentru doi. Vreau sa treaca timpul, sa ramana doar amintiri ce nu mai dor. O sa-mi lipsesti si nu o sa mai fie soare o vreme fara tine. Ma voi scalda intr-o mare de regrete si furie, dar m-am obisnuit. Noi doi am avut o dragoste ciudata. Nu ne-am dorit niciodata acelasi lucru si trebuia sa ne dam seama de asta inainte de a ajunge in momentul asta. Certurile dese nu erau doar pentru dulcile impacari ci ca sa ne reaminteasca de diferente.

Dar am ajuns aici. Nu pot sa ma rup in doua.  Nu mai am forta. Nu pot decat sa spun: imi pare rau iubito...

Fapte bune

Stiti care a fost cel mai frumos gest pe care cineva l-a facut pentru mine? Nu a fost un cadou scump sau o usa de autobuz tinuta pentru mine. A fost ceva mult mai banal: o pereche de manusi.

Da, ati citit bine si sa va explic ca sa intelegeti de ce am ales acest moment drept unul de referinta in facerea de bine. Acum 2-3 ani am avut o oferta de a imparti pliante inainte de Craciun. 3 ore pe zi, in Centrul Istoric, iar plata era extraordinara. Singurul inconvenient era temeperatura destul de scazuta, ce facea slujba mea temporara extrem de..sa zicem incomoda. Trecusera 2 ore jumatate si mainile mele erau rosii de frig, iar paharul de ceai cald putea trece drept un cocktail cu gheata. Si din senin a aparut o tanara de 23-24 de ani ce si-a dat jos manusile si mi le-a oferit. 

Bineinteles ca mandria mea m-a facut sa refuz, dar s-a uitat la mine, a ras, mi-a luat mainile si mi-a pus manusile in ele. Cred ca m-am rosit de rusine pana in varful urechilor dar am luat manusile, i-am multumit si m-am uitat dupa ea cand a plecat de langa mine.

Cred ca in acel moment daca mi-ar fi oferit cineva greutatea mea in aur, tot as fi considerat acea pereche de manusi mai valoroasa. Nu sunt sensibil de fel, dar gestul acela simplu m-a marcat si ramane si astazi pentru mine un etalon de bunatate.

Sa oferi cuiva atunci cand are nevoia cea mai mare, nu atunci cand te simti tu caritabil. Sa imparti putinul tau cu altul mai putin norocos.

Stiu ca niciunul dintre voi nu se considera bogat, dar v-as ruga sa va ganditi doar o clipa la ce aveti. O familie, un acoperis deasupra capului, o mancare calda pe masa si pe cineva care tine la voi. Sunteti bogati.

Top 5 Jucarii sexuale si accesorii cu origini vechi

Stiu, traim intr-o epoca in care sexul nu mai este ceva tabu,  la care tinerele domnisoare sa chicoteasca. Este ceva normal si prezentat in mass-media la fel de des ca descoperirile geografice din secolul trecut. Dar pe cat de liberali in gandire ne credem, au exista perioade in care jucariile sexuale, amantii sau relatiile homosexuale erau la ordinea zile. Va prezint mai jos cateva jucarii sexuale si accesori ce au fost inventate acum mult timp si nu in epoca moderna. Enjoy!

• Papusa gonflabila - Femeia perfecta este buna la sex si nu vorbeste. Asa s-au gandit si marinarii francezi din secolul XVII ce creau femei din carpe. Avea o forma feminina si era de ajutor in lungile calatorii pe mare. Papusa gonflabila a luat avant dupa vulcanizarea cauciucului, astfel in 1904 aparand prima inlocuitoare feminina. Afacerea a luat avant si sute de modele erau vandute gentelmanilor ce doreau momente de calitate cu domnisoarele tacute.

• Vibratorul - Epoca victoriana este cunoscuta pentru apogeul Imperiul Britanic si pentru pudoarea oamenilor. Cu toate aceste vibratorul a fost inventat de britanici, mai intai ca o masinarie destul de mare pe baza de abur. Apoi in 1880 a aparut o versiunea mai mica ce era folosita de medici pentru a trata isteria femeilor. Vedeti voi, in acel timp doctorii credeau ca multe dintre bolile femeilor se datorau nesatisfacerii sexuale ce ducea la isterie. Tratamentul era masajul clitorisului de un specialist, ce uman fiind, obosea. Asa s-a ajuns la inventia mecanica ce prelua din munca grea. Cu timpul insa vibratoarele au aparut in primele filme porno si sotii si-au dat seama ca femeia nu moare din cauza isteriei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca erau speriati de un inlocuitor mecanic ce nu oboseste niciodata.

• Lubrifiantul - Grecii antici erau cunoscuti pentru contactele lor homosexuale si mai putin clasice cand vine vorba de femei. Si cum nu existau prea multe chimicale, oamenii apelau la ceva natural: uleiul de masline. Exista surse istorice ce atesta folosirea acestuia in contactul sexual inca din 350 i.Hr. Aristotel aminteste de rolul uleiului de masline, ce  facea ca femeia sa ramana insarcinata mai greu. Doua secole mai tarziu , Soranus, un medic al acelor timpuri descrie pe larg intrebuintarile acestui lubrifiant natural.

• Dildo - Varianta nemecanica a vibratorului este una dintre cele mai vechi inventii ale omului, fiind invinsa doar de foc, haine si margele. Cel mai vechi dildo are o vechime de 26.000 de ani si a fost descoperit in Germania. Nu exista insa motive sa credem ca nu exista altele mai vechi. Au fost gasite modele create din piatra, lemn, os sau chiar aur si argint , in cazul reginelor sau femeilor de rang inalt.

• Prezervativul  - Nu le gaseai la supermarket asezate frumos intre baterii si guma de mestecat, dar existau. Teorii despre folosinta lor in Antichitate exista, dar nu este sigur daca erau folosite cu scopul contraceptiei, asa ca o sa vorbesc despre ce se stie sigur.  Dupa Ciuma Neagra, in evul mediu, multi oameni s-au trezit in fata altei epidemii: sifilisul. Bineinteles ca multi oameni s-au speriat si au practicat absinenta, dar pana la urma placerea carnala nu este un lucru pe care poti sa-l opresti din buton. Intra in scena Gabrielle Fallopia cu inventia sa. O panza udata cu o solutie plina de chimicale, lasata apoi un timp la uscat. Nu pare mult dar in urma unui studiu facut de inventator, din 1100 de voluntari niciunul nu a raportat semne ale bolii. Drept multumire, europenii au numit o parte a organelor dupa el.(Trompa uterina)

5 convingeri stiintifice ce astazi nu mai sunt valabile

De-a lungul istoriei au existat mai multe idei sustinute de oamenii de stiinta ai vremii ce astazi nu mai sunt valabile. Acest lucru nu este in sine atat de extraordinar tinand cont de faptul ca stiinta evolueaza si are ca scop descoperirea greselilor anterioare. Mai important este faptul ca aceste unele dintre aceste idei au fost adoptate de publicul larg sau de ceilalti oameni de stiinta. Enjoy!

• Ploaia urmeaza plugul - Cam asa s-ar intitula teoria conform careia asezarile umane duc la o crestere a nivelului de precipitatii. In secolul XIX multi climatologi au aderat la acesta idee, ce a dus la colonizarea unor teritorii aride din Statele Unite ale Americii sau Australia. Bineinteles ca astazi stim ca aceasta teorie este falsa, dupa cum au aflat si acei colonisti ce au asteptat ploile in zadar.

• Alchimia - Aceasta stiinta a aparut in Egiptul Antic si era incercarea invatatilor de atunci de a gasi raspunsuri. Primii alchimisti egipteni au descoperit formula mortarului, sticlei sau a cosmeticelor. Treptat aceasta stiinta a ajuns si in Occident unde a capatat o forma mistica, mai ales ca nu era pe deplin inteleasa. In secolele urmatoare a aparut notiunea ca alchimstii pot obtine aur din orice metal devenind astfel vanati de Biserica, gruparile criminale sau chiar regi. Alchimia si-a pierdut din stralucire odata cu aparitia mijloacelor riguroase de cercetare. Nu cred ca mai trebuie sa evidentiez lipsa aurului promis de alchimie.

• Impresionarea mamei - Multi oameni inca mai cred in aceasta idee ( chiar la noi in tara) conform careia, o mama poate naste copii cu defecte daca a vazut ceva deformat sau urat. Daca un copil se nastea cu orice defect, insemna ca mama a fost atat de impresionata de un eveniment, om sau aratare si acest sentiment s-a transmis fatului. Publicul larg a acceptat aceasta idee si a pastrat-o chiar si dupa ce s-a dovedit ca accidentele genetice sau bolile mamei duc la aceste defecte.

• Aparitia spontana a vietii - Inainte ca microbii sau celulele sa fie descoperite oamenii nu prea aveau habar cum apar micile creaturi, sau viata in general. Nici noi nu stim cum a aparut viata, dar macar am mai avansat putin. Oamenii din Antichitate si mai tarziu credeau ca animalele sau insectele apar din senin. Fie din praf, fie din aer. Viermii apareau din carnea stricata si moliile din praf. Ba chiar in secolul XIX au aparut retete cu ajutorul carora puteai crea animale. Un scorpion de exemplu se obtinea daca puneai busuioc intre doua caramizi ce le lasai in soare.

• Cele 4 umori - Aceasta teorie a fost folosita din Antichitate pana acum aproape 100 de ani. Conform acestei teorii corpul era avea 4 umori : sangele, bila galbena, bila neagra si  flegma. Un dezechilibru ale acestor umori ducea la boli si tratamentul era de obicei sangerarea, administrarea de emetice sau clismele. Aceste tratamente faceau pacientul mai bolnav decat la inceput, dar niciun doctor nu a indraznit sa recomande alt tratament. Astfel mii de ani oamenii au acceptat teoria umorilor si importanta lor in tratarea pacientului. Stiinta moderna a aratat erorile acestui mod de tratare, dar a pastrat multe dintre descoperirile accidentale ale experimentelor.

Iubirea si mersul pe sarma

Imaginati-va iubirea ca mersul pe sarma. Va chinuiti sa mergeti drept si sa ajungeti la captul ei fara sa cadeti. Dar nu reusiti mereu si de aceea aveti o plasa de siguranta. 

Banuiesc ca pana acum v-ati dat seama ca si plasa de siguranta este o metafora pentru o persoana. Poate este egoist din partea ta sa apelezi mereu la aceasta persoana, dar simti ca te poate intelege.

Poti sa vorbesti liber, fara teama ca iti va reprosa ceva sau isi va bate joc de sentimentele pe care le simti in acele momente. Stii ca simte pentru tine ceva, dar nu ar face niciodata primul pas. Si esti las in privinta asta, preferand sa lasi lucrurile intr-o ceata totala. Iti place sa stii in coltul mintii ca cineva te place pentru ceea ce esti, fara sa depui un efort. Pus pe un piedestal, indiferent de adevarul evident.

Si apoi vine cel mai dur moment din viata ta de pana acum: plasa de siguranta a disparut. A  renuntat sa fie mereu pe locul doi, in ciuda sentimentelor si amintirilor pe care le aveti. Vrea sa simta ca nu este doar o alternativa ci primul si ultimul tau gand.

Iar esti egoist si te gandesti la cum vei trece peste aceste lucruri ce ard mocnit inauntrul tau. Dar te gandesti si la cat de multa merita fericirea ce-o simte acum. Cum ai fost atat de ignorant la niste dorinte atat de evidente?

Mai conteaza acum?  Ai 5 stagii pe care acum trebuie sa le parcurgi...si un mers pe sarma mai periculos ca niciodata.

Top 5 ucigasi

Viata este considerata cel mai mare mister al universului. Acest miracol ne este aratat zi de zi si tot nu reusim sa-l apreciem la adevarata valoare. Exista insa si reversul: moartea. Asa ca am decis sa scriu despre cei mai mari ucigasi de pe aceasta planeta. Nu vorbesc doar despre un om ci si despre o idee sau o catastrofa natural. 

• Cel mai letal soldat - Exista multi soldati ce se lauda cu oameni omorati in timpul razboiului, dar Simo Hayha este de departe cel mai prolific. Considerat de foarte multi oameni cel mai bun lunetist al tuturor timpurilor, Hayaha are la activ 505 de oameni ucisi cu pusca si 200 cu mitraliera. Suma totala ar putea fi mult mai mare, dar nu sunt luate in considerare decat mortile ce au confirmare. Tineti cont ca acest numar a fost atins in scurtul razboi dintre URSS si Finlanda, cu o pusca fara luneta, la temperaturi ce atingeau chiar si -40 de grade.

• Cea mai mortala boala - "Onoarea" ii revine variolei, sau varsatului cum ii se spune polular. Cea mai veche tulpina gasita de medici a fost gasita pe o mumie egipteana din anul 1157 i.Hr. Numai in secolul 20 se estimeaza ca aceasta boala a ucis intre 300 si 500 de milioane de oameni. Desi rata de mortalitate este de 30-35 %, faptul ca este contagios si pregatirea slaba a medicilor de atunci a dus la un impact puternic asupra intregii lumi. Astazi variola este eradicata si ramane singura boala ce a fost eliminata datorita stiintei medicale.

• Cea mai periculoasa idee - Stiu ca religia nu este o idee, dar mai bine nu pot da o definitie. Poate parea ciudat, tinand cont ca majoritatea religiilor propavaduiesc pacea si armonia. Insa pot spune cu certitudine ca religia a creat mai multe morti decat orice alta idee. De la cruciadele crestine, la jihadurile islamice sau ritualurile hindusilor toate au in comun ceva: milioane de morti. Este greu de contabilizat numarul total, dar direct sau indirect religia este marele motor din spatele celor mai violente conflicte.

• Cel mai mortal obicei - Fumatul este pe locul 2 atunci cand vine vorba despre cauza mortilor la nivel global. 10% dintre mortile de pe mapamond sunt cauzate de fumat, mai precis 5 milioane de morti anual. Daca la inceput era chiar recomandat de doctori sa fumezi, cu timpul s-au descoperit miile de substante nocive din tigari. Din pacate, problema este ca aceste morti sunt intr-o mare parte voluntare. Lumea stie efectele, bolile si statisticile dar prefera sa nu renunte la aces viciu.

• Cel mai mortal om - Simo Hayma este un amator pe langa Iosif Stalin. Conducatorul  marcant al Uniunii Sovietice este considerat vinovat de moartea a 15 pana la 60 de milioane de oameni. Statistica nu este ceva cert, atunci cand regimul stergea din istorie o persoana fara niciun motiv.  Deportarile sale avea o rata a mortalitatii de 25 %, industrializarea din 1932-1933 a dus la alte milioane de oameni morti din cauza foametei. Sa nu uitam gulagurile, exterminarea minoritatilor, a locuitorilor din teritoriile ocupate sau foametea din Ucraina. Statistica nu pune la socoteala mortile soldatilor din cel De-al Doilea Razboi Mondial.

BONUS 

Cel mai mare ucigas - Nu este o persoana ci un concept:timpul. Nici pana astazi nu este inteles de oamenii de stiinta, dar isi face simtita prezenta mereu. Placid si tacut nu iarta pe nimeni si nimic. Intreaga istorie a omului este aproape o clipa la o scara cosmica. Apoi trebuie sa tinem minte ca intreg universul este sclavul timpului si se supune legilor sale implacabile.

Watch. Learn. Imagine.

Am un truc pe care imi place sa-l fac de fiecare data cum sunt plictisit. Sa ies la o mica plimbare si sa ma uit la oameni repede, incercand sa ii vad prin miile de detalii ce-i alcatuiesc. De la ochi, la imbracaminte sau o mica pata pe mana. Cum ar face-o Sherlock Holmes, dar eu nu sunt marele detectiv imaginar, asa ca ma multumesc cu mai putin.Apoi imi place sa-mi imaginez viata pe care o au, cum au ajuns asa cum sunt atunci cand ii vad eu

Cel mai comun tip de persoana este barbatul de 40-50 de ani, insurat, acrit si imbracat anapoda. Spun asta dupa multe ore de hoinareli si sute de fete asemanatoare.

A inceput ca un tanar cu sperante ce dorea sa faca ceva in viata. Inteligenta nu este un criteriu; orice idiot vrea sa fie celebru, la fel ca un om cu un iq mediu. Apoi viata s-a pus in fata tanarului si  s-a lovit de obstacol dupa obstacol. S-a multumit cu o slujba neinsemnata crezand ca fie va avansa fie va pleca la un loc de munca mai bun.

In timpul acesta intervine mandra lui, ambitioasa ca orice femeie ce doreste sa ia viata de gat si sa dea de pamant cu ea pentru viitorul ei. Apar planurile de nunta, cheltuielile si interminabilele discutii despre cati copii, nepoti sau ce prieteni vor veni la ei. Tineti minte ca oamenii au 40-50 de ani azi, deci casatoria a fost platita de parinti. Au taiat un porc, taur, vaca, iac sau bizon si i-au trimis frumusel la Bucuresti intr-o casuta cumparata cu banii ce i-au primit de la invitati.

Intervine rutina si visele se destrama ca o panza de paianjen in fata unei gospodine furioasa si gravida. Noul nascut aduce o gura de aer ce reinvie sentimentul ca el, barbatul, poate face o diferenta pe lumea asta si va munci ca un sclav pentru viitorul copilului, in detrimentul viselor adolescentine.

Se imbraca cu pantaloni de stofa si adidasi, pentru a strange bani si in mare pentru ca asa ii spune nevasta. A renuntat deja sa mai aiba pareri proprii, caci ele sunt idei capitaliste intr-o familie socialista ce pune mare pret pe sange si sudoare. Si se duce la munca zi de zi, an dupa an, asteptand ceva ce pare sa nu mai vina. Stie ca arata haios in hainele alese de sotie, dar o cearta in plus ar fi ultimul lucru pe care l-ar mai vrea. Isi iubeste femeia, dar este satul de sfaturi, datorii si eventualele certuri.

Asa ca merge apasat spre casa, cu capul usor plecat, ganditor, fara sa vada un tanar ce se uita pe furis la el.

De ce citesti?

Una dintre cele mai idioate intrebari pe care am primit-o vreaodata a fost: "de ce citesti?". Pe langa faptul ca era idioata era in acelasi timp o intrebare buna.

Cum sa-i explic eu cuiva de ce imi place sa citesc, atata timp cat ultima carte citita de el a fost Baltagul in clasa a 8 a? I-am spus despre pasiunea aceea mistuitoare ce a prins radacini in mine de cand am pus mana prima oara pe o carte. Despre universul pe care il deschide o noua carte. Sa te pui in pielea personajelor si sa simti cu aceesi intensitate orice sentiment. Si sa traiesti aceste sentimente de mii de ori pentru fiecare carte citita.

Ar fi greu sa-i explic senzatia pe care o simt de fiecare data cand imi cumpar o carte noua sau nerabdarea pe care o incerc pana ma apuc sa citesc. Sau sa-i descriu momentul acela de liniste suprema ce ma inconjoara in clipa in care m-am asezat in fotoliu, cu o bautura calda langa mine si am simtit fosnind prima pagina.

Cat despre folosele pe care cititul le poate avea cine sunt eu sa ma laud? Nu pot sa oblig pe cineva sa citeasca si nici macar nu pot sa-i prezint avantaje ce mie imi sunt evidente. Pot doar sa recomand o carte ce ar putea sa-l intereseze si sa sper ca nu va fi ultima pe care o va citi.

In schimb pot acuza oamenii ce insufla copiilor aceasta stare de respingere a cartilor si a cititului. Ce fel de parinte, frate sau sora poti fi cand imaginatia unui copil este brutal devastata de internet si televizor in loc sa fie ingrijit dezvoltata de carti?

Asa ca te intreb pe tine: De ce citesti?

3 ani de blog

Scriu pe acest blog de fix 3 ani. Prima mea postare o puteti gasi AICI . Daca ati citit-o va puteti da seama de ce am deschis acest blog. Sa ma exprim liber, sa-mi povestesc trairile si sa uit. 

Dupa 3 ani pot sa spun cu cea mai mare sinceritate ca timpul nu te ajuta sa uiti, ci doar te face sa simti cu o intensitate mai mica. Nu poti sa uiti ceva atat de important si care a facut parte din tine atata amar de timp. Amintirile raman, puse intr-un sertar al mintii gata sa fie scoase atunci cand fara sa stii, ai nevoie de ele.

Dar blogul are si un efect terapeutic pe care il simt mereu cand ma pun in fata calculatorul pentru a mai scrie un articol.  Te face sa cunosti oameni noi, sa socializezi cu ei, sa le impartasesti gandurile tale si sa-i lasi sa te aduca cu picioarele pe pamant cand ai nevoie. Sau din contra sa te faca sa visezi, sa zbori atunci cand ideile tale sunt originale.

As putea sa vorbesc acum despre numarul de vizitatori sau de unde sunt. Nu mai conteaza lucrul acesta la fel de mult ca la inceput. Pot spune doar ca sunt mandru ca am oameni ce intra aici regulat sa-mi citeasca postarile, fara sa fie obligati sau platiti. Intra pentru ca le place despre ce scriu sau cum intorc o fraza.

Imi place sa cred ca daca cineva a intrat pe blog, a gasit pe prima pagina sau in arhiva cel putin o postare care sa le trezeasca interesul. Chiar daca nu a mai intrat apoi niciodata sa-mi citeasca blogul, a gasit atunci cand a trebuit ceva care sa-l ajute.

Au fost momente cand multa lume m-a intrebat de ce inca mai scriu pe blog, daca si-a ratat scopul? Nu pot sa spun decat ca...nu pot sa-l inchid. Am investit prea mult timp si prea multe sentimente pe care nu vreau sa le sterg cu un click. Vreau sa fie pastrate, drept lectii pentru mine insumi.