De ce citesti?

Una dintre cele mai idioate intrebari pe care am primit-o vreaodata a fost: "de ce citesti?". Pe langa faptul ca era idioata era in acelasi timp o intrebare buna.

Cum sa-i explic eu cuiva de ce imi place sa citesc, atata timp cat ultima carte citita de el a fost Baltagul in clasa a 8 a? I-am spus despre pasiunea aceea mistuitoare ce a prins radacini in mine de cand am pus mana prima oara pe o carte. Despre universul pe care il deschide o noua carte. Sa te pui in pielea personajelor si sa simti cu aceesi intensitate orice sentiment. Si sa traiesti aceste sentimente de mii de ori pentru fiecare carte citita.

Ar fi greu sa-i explic senzatia pe care o simt de fiecare data cand imi cumpar o carte noua sau nerabdarea pe care o incerc pana ma apuc sa citesc. Sau sa-i descriu momentul acela de liniste suprema ce ma inconjoara in clipa in care m-am asezat in fotoliu, cu o bautura calda langa mine si am simtit fosnind prima pagina.

Cat despre folosele pe care cititul le poate avea cine sunt eu sa ma laud? Nu pot sa oblig pe cineva sa citeasca si nici macar nu pot sa-i prezint avantaje ce mie imi sunt evidente. Pot doar sa recomand o carte ce ar putea sa-l intereseze si sa sper ca nu va fi ultima pe care o va citi.

In schimb pot acuza oamenii ce insufla copiilor aceasta stare de respingere a cartilor si a cititului. Ce fel de parinte, frate sau sora poti fi cand imaginatia unui copil este brutal devastata de internet si televizor in loc sa fie ingrijit dezvoltata de carti?

Asa ca te intreb pe tine: De ce citesti?