How life works...

Daca citesti postarea asta si esti tanar/a, iar viata ti se pare un basm in care doar lucruri bune se intampla, ai face bine sa te pregatesti pentru realitate.

Nu este deloc ca in filmele pe care le vezi la cinema, sau ca in cartile acelea magice in care totul se termina cu happy-end. Viata are un mod ciudat de a se desfasura. As putea spune sadic, fara sa exagerez . Niciodata nu esti in siguranta de capriciile ei adolescentine.

Fericirea are intotdeauna un cost, indiferent de faptul ca uneori iti dai seama de el, iar alteori nu. Dragostea vine cu costul unor prieteni si ranirea altor persoane ce sunt nevoite sa renunte la sentimentele lor. Fericirea conjugala are ca si contragreutate compromisul atat de ridicat in slavi de unii si blamat de altii. O intelegere deplina nu are nevoie de compromisuri ce tin de persoana si astfel ne multumim cu aparenta unei vieti perfecte. 

Pana si starea aceea de bine este umbrita de gandul acela periferic ce iti spune ca la un moment dat vei regreta zambetele gratuite. Ca un nor negru ce se aduna incet dar sigur, simti cum totul este contorizat pentru o socoteala urata.

Nu vreau sa scot in evidenta partile rele doar pentru ca as fi un pesimist convins. Dar ele exista si sunt multi ce refuza sa vada si aceasta parte a vietii. De multe ori ma gandesc ca sunt fericiti in ignoranta lor hollywoodiana. Poate ca este mai bine sa te ridici fara sa stii ca ai cazut. Sa iubesti fara sa stii ca ai distrus o alta inima.

Dar niciodata sa nu crezi, pentru o secunda macar, ca viata este corecta. Pentru nimic in lume.