Imi place idealul de iubire, pace si viata fara de invidie. Ca idei si concepte sunt atat de pure incat te fac sa lacrimezi cand te gandesti la o viata in care lumea este multumita de ce are, nu ar vrea nimic in plus sau nu ar ravni la ce are aproapele.Da, stiu de porunca biblica ce ar trebui sa-i faca pe bunii crestini sa nu-si mai doreasca nimic de la vecini.
Dar din pacate, eu nu sunt un bun crestin si nici un om ce se multumeste cu ce are. Ar insemna sa nu mai lupt deloc pentru ceva mai bun, mai potrivit sau nu, pentru mine. Cred in dreptul asta pe care il are fiecare om: sa-si doreasca mai mult.
Sa traga cu dintii de sansa si sa-si invidieze semenii ce au mai mult. De ce nu as dori o viata mai buna? Mi se pare cea mai fara de sens expresia:"Multumeste-te cu ce ai."
Adica altii sa aiba tot si tu nu, doar pentru ca Pronia cereasca, Haosul sau destinul au decis asa. Fara o fata care sa te iubeasca cum ai dori tu, fara o viata care sa te multumeasca financiar sau moral. Sa fii fericit pentru altii...
Cum sa fac asta cand eu nu sunt fericit? De ce sa fiu fericit pentru fata la care tin cand ea este cu altul? De ce sa fiu fericit cu viata mea cand pierd in fiecare zi oportunitati din cauza banilor? De ce sa fiu fericit atat timp cat altii nu sunt fericiti pentru mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine, bine...ai ceva de spus!